România îți oferă și bune și rele. De cele mai multe ori balanța se înclină spre a doua variantă: circ, mizerie, dezgust și lista poate continua, însă dacă ești selectiv vezi părțile bune, părți care sunt destul de multe.
Se mai întâmplă, câteodată, ca părțile rele cu care erai deja obișnuit să devină chiar … foarte bune. Nu se întâmplă prea des, chiar nu.
De câte ori ați văzut funcționarii publici foarte zâmbitori, amabili și care să rezolve foarte repede o situație? Ei, bine, astăzi mi s-a întâmplat. Cred că trebuie să mă duc să îmi fac un control. Poate nu văd suficient de bine. Este un pas înainte. Chiar dacă oamenii trăiesc cum trăiesc, cu niște salarii și niște condiții mediocre, îmi place să merg și să descopăr astfel de persoane. Un zâmbet primit după puțin timp de stat la coadă te motivează.
Lista a continuat. În Piața Unirii din Focșani, pe margine, era să fiu accidentat de un biciclist. Nu s-a mai întâmplat să înceapă cel de pe bicicletă să țipe și să înjure, ci, din contră, și-a cerut scuze. Are un plus. Nu ar fi perfect dacă toți ar fi … la fel de emancipați și respectuoși?
Al treilea fenomen straniu a fost călătoria cu autobuzul. După foarte mult timp am nimerit într-un autobuz curat. M-am simțit îngrozitor de bine, știind că, de obicei, mă așteptau niște canapele murdare și niște oameni holbându-se…
Se schimbă lumea sau am nimerit eu bine într-o zi? Să fie postul de vină?