Despre reacția la declarațiile fostului ministru al transporturilor

Despre reacția la declarațiile fostului ministru al transporturilor

Puțini s-au prins de faptul că Ioan Rus și declarația mai puțin adecvată într-un limbaj de persoană publică au reprezentat de fapt o metodă foarte eficientă pentru a devia atacurile continue la adresa lui Victor Ponta. Uitați-vă ce repede s-a uitat, în două zile, de faptul că avem un premier acuzat de procurori de 22 de infracțiuni și protejat de 231 de deputați.

Urmează moțiunea de cenzură care, cel mai probabil, va trece, urmând să fie ales un guvern de tehnocrați/independenți/tineri/mai puțin implicați politic la nivel înalt, cu sprijin formal din partea PSD, UNPR, PC și PLR și, informal, din partea celorlalți. Nimeni nu își dorește o guvernare înainte de alegeri în contextul actual.

Revin la declarație. Ministrul transporturilor a încercat să exprime o idee relevantă cu cuvinte nepotrivite. Adevărul este că România suferă de pe urma plecării în străinătate a părinților. Suferă prin copiii lăsați în țară, suferă prin copiii lăsați în grija bunicilor sau a fraților mai mari. Familiile se destramă și lista de efecte secundare pe plan social este mult mai lungă. Economic, avem remitențele considerabile care oferă un impuls economiei românești, dar pe termen lung … e grav.

Dezamăgit, din nou, de formatorii de opinie

A exprimat asta, cel mai probabil intenționat, cu cuvinte nepotrivite. Ulterior, a părăsit, din câte am înțeles, funcția de ministru. Desigur, acesta a fost un pretext. În acest context, așa-numiții formatori de opinie au început să distribuie valoroasele lor opinii cu privire la reacția scăpată de sub control a ministrului și să ofere exemple de moralitate în care nu cred nici ei. Opinia publică a fost contaminată de celebra frază exprimată de ministru, iar acum toată lumea se uită la ce se întâmplă.

Ceea ce m-a surprins, totodată, a fost modul nepotrivit în care jurnaliști, bloggeri și nu numai au început să atace familia fostului ministru. Atât de deontologic este să faci asta, încât te întrebi dacă chiar respectivii cred în valorile pe care le promovau cu câteva zile înainte. Fostul ministru ar putea, foarte ușor, să îi dea în judecată pentru calomnie, având în considerare contextul în care respectivii, în numele libertății de exprimare sau nu, au trecut de la un joc din spațiul public la unul cu viața privată a unei persoane care ocupa o funcție publică1. Probabil nu va face asta pentru că în politica și media românească există o lege care funcționează perfect: supraviețuiesc cei mai puternici, cei mai adaptabili și cei care stau în haită. Se pare că nu există norme nici scrise, nici nescrise.

În privința celuilalt aspect, este penibil ca un ministru să jignească milioane de oameni, direct sau indirect. Recunosc, însă, că a ales o temă sensibilă și de impact: diaspora.2 Faptul că nu mai este ministru e un lucru bun. Faptul că persoane care fac astfel de declarații, fără să cunoască nici ideea de civil servant sau de new public management, indiferent că au mai mult sau mai puțin o funcție politică, ajung în poziții cheie și au acest comportament este, din nou, nepotrivit.

1. la fel de bine, un grup de persoane care au fost jignite de declarațiile demnitarului pot să rezolve situația în instanță [↩]
2. Nu știu cât mai ține, dar din 2009 este în prim-plan. [↩]