De ce trebuie să primim refugiați afgani?

De ce trebuie să primim refugiați afgani?

România a fost aproape două decenii pe teatrul de operațiuni din Afganistan. Peste 32.000 de militari au participat la operațiunile din Afganistan. Această participare a fost un succes din punct de vedere politic, strategic și militar, ținând cont de interesele naționale. Dintre cei 32.000, 27 de soldați au murit, iar alții 227 au fost răniți, unii foarte grav. Pe lângă Armata Română, și alte instituții naționale au participat la misiuni în Afganistan, dintre care sunt importante de amintit misiuni ale Poliției, Jandarmeriei, dar și participarea altor instituții.

Încheiată recent, Misiunea Resolute Support sub egida NATO, la care au participat multiple instituții române, a avut ca misiune formarea, consiliere și oferirea de asistență instituțiilor de securitate afgane, sprijinind foaia de parcurs în domeniul securități a guvernului afgan. România a fost în cadrul Resolute Support a șasea națiune din punct de vedere al contribuțiilor cu trupe în ultimii șase ani, depășită doar de SUA, Germania, Regatul Unit, Italia și Georgia. Asistența oferită de Resolute Support cuprinde, în mare, toate fazele importante pentru dezvoltarea și pregătirea trupelor de securitate afgane. În anunțul de încheiere a misiunii și retragere a trupelor din mai 2021, aliații NATO au promis chiar că vor fi alături de poporul afgan.

Este contextul în care, după 20 de ani, în doar nouă zile, talibanii reușesc să aibă o victorie zdrobitoare asupra forțelor guvernamentale afgane. În a noua zi de la începutul asaltului, aceștia au cucerit Kabulul, fosta bază principală a Resolute Support. Prinși la mijloc sunt colaboratorii și susținătorii guvernului de la Kabul susținut de forțele externe. La începutul asaltului, aceștia au fost victimele principale ale forțelor extremiste din partea talibanilor, fiind vânați și executați de talibani. Situația începuse să meargă în această direcție încă din momentele în care se discuta despre retragerea trupelor occidentale din Afganistan, numeroase victime fiind înregistrate în decursul timpului. Principalele victime au fost civilii pro-modernizare și pro-democratizare a țării. Mulți nu au mai apucat salvarea.

În pofida unui transfer pașnic al puterii la Kabul, violențele nu se vor opri. Este un fenomen imposibil de controlat, chiar și de către leadershipul taliban cu un impuls consistent sino-rus, în astfel de conflicte civile. Desigur, talibanii au promis că vor permite critica și educația femeilor, însă acestea nu vor nicidecum pe model liberal, la fel cum multe alte promisiuni nu au fost respectate, inclusiv privind relația acestora cu grupări teroriste. Acestora mai adăugăm situația prizonierilor regimului prăbușit care au anumite așteptări de la noul regim, iar justiția lor va fi printre acestea. Persecuția reprezentanților a ceea ce a reprezentant Occidentul, în particular SUA și NATO, în Afganistan în ultimii 20 de ani este o realitate.

În afară de realitatea persecuției, care confirmă însăși spiritul Convenției privind statutul refugiaților din 1951, diferit de ceea ce s-a întâmplat în ultima criză europeană a refugiaților, criza umanitară din Afganistan și contribuția occidentală la eșecul construcției statale afgane reprezintă motive rezonabile pentru sprijinirea afganilor care solicită azil. Unele state care își recunosc au anunțat deja că vor sprijini refugiații afgani aflați în pericol din cauza talibanilor. Recunoscând că cetățeni afgani și-au pus viețile în pericol sprijinind Afganistanul pe calea democrației, drepturilor omului și securității în acești 20 de ani, Canada a anunțat că va ajuta 20.000 de refugiați afgani, persoane vulnerabile, să ajungă în această țară: femei, apărători ai drepturilor omului, jurnaliști, minorități religioase, persoane LGBTI și alții aflați în situație de vulnerabilitate.

Ținând cont de aceste argumente valide și în cazul României, sprijinul pentru refugiații afgani poate fi o dovadă importantă de responsabilitate și ospitalitate, așa cum alte state au oferit sprijin românilor persecutați în perioada dictaturilor secolului trecut. Sigur, nu 20.000, ținând cont de capacitățile naționale, dar sute de persoane pot avea un sprijin important pentru integrarea în societatea românească, mai ales dacă pericolul din țara lor este real și aderă la valorile europene.