De ce pentru România reuniunea dintre Biden și Putin trebuie să fie un succes?

De ce pentru România reuniunea dintre Biden și Putin trebuie să fie un succes?

Când elefanții joacă pe iarbă, este bine să nu fii un șoricel, chiar și unul mai mare cum este România, spune o veche zicală. Aceasta se reflectă și într-o cheie realistă a politicii internaționale. Unii elefanți își testează teritoriile și sunt indeciși, mai ales că sunt noi teritorii puse la bătaie: spațiul, terenul cibernetic, noua revoluție tehnologică, zona arctică și nu numai. Iar un nou război rece este cât se poate de evident în aceste zone, dincolo de mișcările de proiectare a puterii militare, de o lungă listă de probleme comune pe plan global și menținerea unor legături. România este momentan la adăpostul Uniunii Europene și al NATO, dar dincolo de asta are interesul ca între elefanți să nu se deterioreze și mai mult situația.

Sistemul regional de control al armamentelor este deja aproape mort, iar stabilitatea strategică globală este pusă la încercare de un pol revizionist considerabil format în jurul Chinei. China, de altfel, refuză să se alăture Rusiei și Statelor Unite într-o sistem comun de control al armamentului, ceea ce pune și sub semnul întrebării eforturile actuale. Mai sunt și alți actori importanți pe plan global care fac ca lumea în care trăim să fie tot mai imprevizibilă. Nu toate modalitățile de aranjare ale unei lumi multipolare rezultă în aranjamente stabile și predictibilite, de aici nevoie de comunicare și dialog între părți. Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare este mort de câțiva ani, permițând celor două state să se joace cu rachete balistice de rază mică și medie. Tratatul Cer Deschis permitea supravegherea aerienă reciprocă, oferind un cadru pentru mai multă transparență și monitorizare a mișcărilor aeriene. Este aproape mort (și nu, sateliții nu compensează). Va fi denunțat de Rusia. Tratatul privind reducerea și limitarea armelor strategice ofensive abia a fost prelungit cu câteva luni datorită tranziției electorale din SUA.

Economic și tehnologic au loc evoluții la fel de spectaculoase. Fuziunea civil-militară încă mai este controlată în statele democratice, bazate pe separația puterilor în stat, dar nu același lucru se întâmplă în alte părți ale lumii. Aduce noi riscuri de conflict și confruntare, dacă relațiile dintre state și economii nu sunt gestionate cum trebuie. Similar, sancțiunilor vin la pachet cu măsuri protecționiste și o întoarcere relativă la un regim de liber schimb condiționat, acolo unde este aplicabil. Noile tehnologii arată cât de periculoase pot fi, fie că vorbim de posibilitatea fabricării unui virus cu câteva mii de euro acasă, fie că este vorba de demersul unor hackeri de a lăsa de la distanță Coasta de Est a SUA fără produse petroliere rafinate, fie că este vorba de ceea ce se poate întâmpla în spațiu sau în zona de inteligență artificială, fie că este vorba de miile de companii și instituții guvernamentale afectate de SolarWinds, ori multe altele. Măcar pentru aceste mari provocări este nevoie de menținarea unor legături chiar și atunci în care relațiile nu pot merge prea departe, dincolo de relații tranzacționale și un minim de cooperare bazat pe numitor global.

Nu va fi un „reset” cu Rusia. Biden nu este Obama, iar 2011 nu este 2021. Au intervenit multe între timp. Multe s-au și schimbat. SUA și Rusia au mai puține consulate reciproce în prezent decât aveau în timpul Războiului Rece. Va fi un dialog pragmatic menit să crească nivelul de încredere. Problema principală este că relațiile pot merge mai jos, pe o cale cu impact negativ. Casa Albă a numit întâlnirea vitală pentru a interesele americane, fiind într-adevăr vitală când e vorba de stabilitate strategică și modul în care este gestionată relație. Să nu uităm că rolul său este de comunicare, iar multe probleme sunt, în esență, de comunicare, fie că e vorba de identificarea problemelor comune, de dialogul strategic, de reacția în criză, de angajament pentru limitarea posibilităților de escaladare. Sperăm la o comunicare mai transparentă, căci nici acum nu știm ce au discutat Trump și Putin în 2018 la Helsinki. Este o ocazie de a avea mai multe informații după reuniunea de la Geneva.

Cât despre întrebarea din titlu, implicațiile ce țin de stabilitate strategică și unele chestiuni regionale sunt mai importante decât par. Este mult mai bine să știi cum arată terenul pe care elefanții sunt neliniștiți decât alternativele.