Cum se poate interveni pentru spargerea monopolului informațional actual?

Cum se poate interveni pentru spargerea monopolului informațional actual?

Pandemia COVID-19 a arătat cât de ușor se poate ajunge de la un mediu informațional relativ sănătos, în care sunt acceptate idei diferite, în care se poate organiza o dezbatere reală la un cadru în care opinia publică este manipulată, iar narațiunea este unică, restul opțiunilor, multe la fel de legitime, fiind considerate adesea dezinformare. Ca exemplu, discuția despre rolul imunității în raport cu COVID-19, eliminată din considerente politice. Ne amintim, într-un alt exemplu, cum doar o publicație locală din Sibiu a scris despre ceea ce se întâmplă în spitale sub pretextul pandemiei, subiect în atenția Avocatului Poporului, populația știind ceea ce se petrece în spitale sub protocoalele COVID-19, în timp ce în public era transmisă o singură informație/perspectivă despre ceea ce se întâmplă, un monopol informațional.

Cazul pandemiei nu este unic, au mai fost în trecut și altele, doar să ne amintim despre unele proteste, criza actuală a energiei sau tensiunile ruso-ucrainene. Diferența între pandemie și celelalte exemple este că în cele din urmă au existat mici scăpări prin alte părți, nefiind sincronizată social media cu media tradițională, de-a lungul unor multiple platforme și operatori.

De ce este nevoie de o intervenție în acest sens? În primul rând, pentru asigurarea pluralismului politic, o condiție esențială pentru existența democrației. Fără pluralism nu există democrație la fel cum fără stat de drept nu există democrație. Iar pluralismul nu înseamnă doar pluralitate de vorbitori, de partide, de opinii și de fapte amintite. În al doilea rând, este nevoie de încurajarea gândirii critice, iar aceasta nu se poate face prin șabloane. Gândirea critică, bazată pe logică și informații caracterizate de acuratețe, ajută la întărirea capacității individuale și comune a cetățenilor, sprijină libertatea, având un câștig pe termen lung pentru economie și societate. Desigur, o astfel de intervenție are, după cum este formulat aici, un substrat valoric și teleologic.

Intervenția are nevoie de revenirea statului prin reglementare, control și sancțiune. Sunt multiple zone în care poate acțional, de la politica de access la informație și la servicii la cea comercială, acolo unde cazul, cea privind concurența, și, nu în ultimul rând, în aspecte precum protecția datelor. Referindu-ne la cazurile rețelelor sociale, acesta este un mod de deconectarea a acestora de la sincronizarea excesivă cu statul, sprijinind rolul cetățenilor și încurajând concurența.

Concurența permite, chiar dacă rămân unele probleme structurale ale acestor canale de informare, întărirea puterii consumatorilor și posibilității acestora de a alege. Dacă considerăm că este prea mult un serviciu de utilitate de publică tip Facebook, precum sistemul de electricitate, cu reglementările aferente, consumatorii sau utilizatorii, după caz, au obțiunea de a ajunge în alte părți. Iar modul în care Facebook/Meta pierde generații (cum este cazul Gen Z mutându-se pe TikTok, SnapChat și alte platforme similare) forțează, pe de o parte, reinventarea platformei în dorința de retenție, control și exploatare a datelor oamenilor în scop comercial, precum și pierderea unor categorii profesionale către alte platforme precum LinkedIn și nu numai arată că se poate sparge bariera canalului unic, pe de o parte, dar și că lucrurile rămân dinamice chiar și când vorbim de giganți comunicaționali globali.

O altă idee care merită analizată este cea a a transparentizării și obținerii consimțământului informat din partea utilizatorilor. Algoritmii și procedurile interne nu sunt transparente și nici nu există obligații legale pentru transaprentizarea acestora. Obținerea consimțământului este o provocare, căci necesită educarea potențialilor utilizatori, dar poate fi făcut, verificabil, chiar de către platforme. Totodată, dacă acceptăm că Facebook este și o companie de comunicații, ar trebui să ne asigurăm că garantează neutralitatea politică, lucru care poate fi făcut doar cu minime intervenții (și este posibil și fără transformarea rețelei într-un cenzor global). Pentru acestea însă este nevoie de reglementarea platformelor digitale, lucru în progres. Evident, cu timpul, legile se schimbă, reflectând alte realități. Un început este posibil.

Spargerea monopolului informațional actual, tocmai pentru că acționează ca un cenzor al informației și, în general, al corectitudinii politice (indiferent de perspectivele sale), nu înseamnă controlul, supravegherea, micromanagementul informației cu un centru unic de comandă, ci cele expuse mai sus: concurență, consimțământ, etc.