COVID-19 nu a dispărut

COVID-19 nu a dispărut

SARS-COV-2 nu a dispărut. În numeroase state europene, sunt menținute restricțiile privind folosirea măștilor în mijloacele de transport în comun și în aglomerări. Se testează, lucru îmbunătățit și în România, dar puternic în scădere în România pe fondul renunțării la starea de alertă.

Ironic, antivacciniștii au câștigat bătălia COVID-19, chiar dacă se plimbă printre noi o variantă superinfecțioasă. Imediat, impactul acestei victorii simbolice pe care o au este redus, căci mecanismele de răspuns s-au mai ajustat. Pe termen lung, căci sunt șanse ridicate să mai vină o epidemie în regiune până în 2030, va fi descurant pentru autorități și dificil de acceptat pentru populație. Memoria gestionării pandemiei COVID-19 va rămâne în atenția tuturor și nu neapărat cu cele mai bune practici. Data viitoare s-ar putea să nu fie un virus la fel de facil.

Harta de mai sus este incidența la nivelul Uniunii Europene. Roșu aprins pentru ultimele două săptămâni. Încă sunt 633 de persoane la ATI și peste 4.000 de cazuri în ultimele 24 de ore. Fără minime măsuri de protecție, virusul va ajunge mai ușor la mai multe persoane. Apelul în aceste zile ar fi trebuit să fie pentru responsabilitate colectivă, nu ca o recomandare individuală. Rata de vaccinare rămâne la 40% în România, la jumătate față de cea de la nivelul Uniunii Europene. Cei mai vulnerabili se află într-o situație nefericită, nu doar că la nivelul societății este facilitată transmiterea virusului, dar problema lor nici nu mai este pe agenda publică.

Este drept că și autoritățile sanitare ar trebui să aibă treabă în perioada aceasta cu vaccinarea copiilor veniți din Ucraina, unde sunt șanse mai mari ca vaccinurile de poliomelită și rujeolă să nu fi fost administrate cât timp aceste persoane erau în țara acestora, dar nici vaccinarea COVID-19 nu ar trebui ignorată. Este un efort considerabil, ținând cont de amploarea valului migratoriu și de probleme specifice, cum este bariera de limbă. Contrar așteptărilor, nu sunt probleme etice în vaccinarea refugiaților în momentul în care ajung pe un alt teritoriu, mai ales când este în beneficiul acestora, dar și a comunităților în care se integrează.

Merită amintit că, deși nu mai există starea de alertă, persoanele fizice și juridice pot lua măsuri în mod unilateral pentru impunerea unor măsuri de prevenție și protecție în timpul unei epidemii. Există baza legală pentru așa ceva, chiar dacă nu mai vorbim de starea de alertă stabilită printr-o lege controversată. Gustul libertății nu se reduce la mască și este amenințată în prezent tocmai de virusul din măsurile împotriva căruia au fost luate am evadat.