Climă și rachete

Climă și rachete

Întâmplarea face că orice rețea de socializare aș deschide, informațiile pe care le primesc sunt legate de COP28, conferința anuală în care statele lumii decid agenda schimbărilor climatice prin vot. Anul acesta, are loc în Dubai, Emiratele Arabe. La trei ore și jumătate de zbor, intrăm în a treia lună a războiului brutal dintre Israel și Hamas. Numărul de civili morți în războiul din Gaza, în mai puțin de două luni, este deja dublu față de numărul de civili care au pierit în urma războiului declanșat de invazia Ucrainei de către Rusia acum aproape doi ani. Situația din Gaza este amintită printre declarațiile liderilor, fără discriminare privind originea acestora, în timp ce sunt luate angajamente festiviste pentru limitarea încălzirii globale conform Acordului de la Paris, în principal de limitare a încălzirii globale la 1.5°C comparat cu nivelul pre-industrial până în 2100.

Anul acesta, COP-ul se poate lăuda cu primul pavilion dedicat religiilor lumii, inagurat în prezența autorităților seculare și religioase din Emirate, dar și în prezența secretarului de stat al Vaticanului, în numele Papei, printre alți politicieni. Papa și Marele Imam de la Al-Azhar au avut intervenții online. Au discutat despre inclusivitate, despre protecția planetei, despre toleranță, armonie, fraternitate și alte cuvinte. Au semnat declarații. De exemplu, la începutul lunii noiembrie, 28 de lideri religioși au semnat angajamente cu privire la acțiune în domeniul mediului, exprimându-și „îngrijorarea împărtășită cu privire la impactul climatic în creștere care ne pune în primejdie planeta mult iubită”. Reprezentanței Papei, Imamului de Al-Azhar, Patriarchului de Constantinopol, Patriarhului de la Moscova, Conferinței Rabinilor Europeni, ai religiilor asiatice, printre alții, au semnat declarația. Se întâmpla la o lună de la declanșarea conflictului din Gaza, la doar două mii de kilometri.

COP28 va avea o serie de rezultate, în principal angajamente de alocări financiare pentru viitor, precum cele pentru compensarea pierderilor datorate schimbărilor climatice, vor fi anunțate noi inițiative, în special în ceea ce privește gestionarea emisiilor de metan, și va anunța noi parteneriate pentru explorarea altor modalități de a contribui la această misiune planetară,deraiată, cel puțin în raport cu obiectivele intermediare pentru 2025 și 2030. După eveniment, fiecare delegație se va întoarce acasă și își va continua activitatea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dar la 2000 de kilometri de Dubai, conflictul continuă, în pofida eliberării unor ostatici, iar șansele de soluționarea a conflictului, fără intervenție externă, inclusiv ca administratori ai zonelor aflate sub conducerea oricui, sunt zero. Hamas nu are doar un plan și, mai mult, are și aliați în întreaga zonă, ceea ce face ca Statul Israel să fie sub un asediu total. Operațiunea la sol va decima infrastructura și unele rețele folosite de gruparea teroristă, însă nu va oferi nicio posibilitatea de a construcție a încrederii. Mai mult, va dura ani, dacă într-adevăr va urmări să rezolve problema regională reprezentantă de Hamas. Doar că este important de amintit că va atinge și alte zone, în particular în Europa, unde deja sunt comise atentate, momentan aflate la început, în numele cauzei palestiniene. Eroare și oroare o constituie, uitându-ne la spațiul public, faptul că cele două teme au ajuns să se suprapună, cu mari diferențe intergeneraționale, deși fără două state nu există securitate în zona respectivă, la fel cum nu există fără eradicarea terorismului.

Peste un timp, refugiații din Gaza vor deveni victime ale schimbărilor climatice, așa cum se întâmplă cu cei din taberele create în ultimii 75 de ani. Sprijinul internațional va continua să fie oferit acolo, menținând continuitatea închisorilor în aer liber. Va veni și pentru gestionarea efectelor schimbărilor climatice, însoțit de nenumărate declarații. Cu toate acestea, va lipsi esențialul: crearea cadrului pentru dezvoltarea unor comunități funcționale, uniculturale sau multiculturale, astfel încât să nu dispară ideea de tabără de refugiați, traumatizați de climă și rachete.