Câteva tendințe internaționale pentru 2023

Câteva tendințe internaționale pentru 2023

China și Rusia

Parteneriatul strategic dintre China și Rusia va continua consolidarea, dincolo de așteptările unor divizări în această relație. Cooperarea dintre Rusia și China este, istoric, la cel mai înalt nivel și merge dincolo de cooperarea politică – militar, tehnologic, comercial, umanitar și nu numai. Abordarea acestora în coordonarea activităților în politica internațională va marca anul 2023, mai ales că țările non-occidentale vor încerca să găsească soluții la așa-zisa dominație occidentală, cu problemele care derivă de aici.

Statele Unite și Europa

Uniunea Europeană este principalul pierzător al conflictului din Ucraina, în timp ce Statele Unite este, la acest moment, principalul câștigător în sferele politice, strategice și economice. Doar faptul că Europa cumpără gaz, mai ales din SUA, la prețuri de zece ori mai mari decât cumpără americanii pentru propriile lor proiecte este un fapt nesustenabil, care va contribui la răcirea relațiilor transatlantice. Statele Unite este principalul susținător al capacităților de auto-apărare ale Ucrainei în fața războiului de agresiune al Rusiei. În același timp, este departe de conflict și departe de problemele cu care se confruntă principalii pierzători ai conflictului. Competitivitatea economică, securitatea socială, coeziunea politică în Europa sunt testate, iar testul este abia la început și, cu cât este amânată mai mult o soluție negociată de încheiere a războiului din Ucraina, cu atât vulnerabilitățile europene se vor accentua.

Zona mediteraneană

Anul 2023 poate genera o serie de noi scântei în zona mediteraneană, chiar dacă ultimii ani au oferit o serie de indicii privind calmarea situației. Rusia a marcat noi puncte în regiune pe fondul războiului din Ucraina și consecințelor provocate la nivelul securității agro-alimentare globale. În Siria, cooperarea tripartită dintre Turcia, Rusia și Siria la nivelul structurilor de securitate și apărare pare să pună bazele unei formule din care Occidentul este exclus. Irakul rămâne instabil, iar Iranul se pregătește de anunțarea îndeplinirii obiectivului strategic de a deveni o putere nuclearizată, ceea ce va transforma nu doar regiunea Golfului, dar și estul Mediteranei într-un nou punct instabil până la găsirea unui nou echilibru. Migrația va continua să pună presiune pe granițele europene. Mai mult, statele sud-mediteranene au mai mulți ași pe care îi pot folosi pentru a obține avantaje în relațiile acestora cu statele nord-mediteranene, plecând de la energie și politică.

Frontul din Orientul Mijlociu

Arabia Saudită și statele sale aliate din regiune se confruntă cu o mare dilemă în privința limitelor susținerii Statelor Unite. În prezent, sprijinul anglo-american este solid, dar este testat de potențialul cumulat al relațiilor cu puterile non-occidentale, care încearcă, în mod accelerat, să reducă dependențele. Decuplarea, dincolo de discurs, este planificată cu atenție, însă sunt zone în care realizarea acestora pot afecta stabilitatea strategică globală. Orientul Mijlociu este una dintre aceste zone. În cazul unui conflict deschis între puterile regionale din Orientul Mijlociu, China și Statele Unite au suficiente pârghii și mize pentru a decide direcția conflictului. Problema cea mai mare este pentru Arabia Saudită, dacă Iranul va obține arma nucleară, căci o va cere de la SUA, direct sau clandestin, cerere care va fi urmată de un refuz pe fondul jocurilor politice și economice din ultimii ani și politicii de neproliferare nucleară. În acest context, și pe fondul unei utilități tot mai mici a Arabiei Saudite pentru SUA, va fi nevoie de sprijinul unei puteri nucleare. Care va fi și cum va acționa este o altă discuție. De asemenea, o altă discuție este de ce Europa este nevoită să fie prezentă în acest conflict.

Ucraina

Rusia își menține obiectivele, formulate în termeni propagandistici, „de demilitarizare și denazificare a Ucrainei”. În același timp, Ucraina se bazează pe sprijinul occidental pentru a face față bombardamentelor aproape zilnice, cum a fost între Crăciun și Anul Nou, și pentru a alimenta linia frontului. Din afară, interesul imediat al Ucrainei este de a obține o pace justă care să satisfacă cerințele Rusiei în mod rezonabil. Pe termen mediu, Ucraina se confruntă cu instabilitatea poziției actuale a aliaților, dincolo de continuitatea capacității de război a Rusiei. În același timp, viitorul Ucrainei va depinde de rezultatele de pe câmpul de luptă, nu cele mai bune în prezent. Mai mult, în momentul acordului de încetare a focului, cineva va trebui să garanteze reconstrucția Ucrainei într-un mod sustenabil, în principal Europa. În acest moment, este menținut angajamentul desfășurării conflictului pe teritoriul Ucrainei, deci evitării unei confruntări directe cu risc de război global și război nuclear. Nu doar că termenii păcii nu vor fi amicali în relație cu așteptările regimului ucrainean, dar Ucraina are nevoie de o înțelegere între Rusia și SUA care să tempereze cerințele Rusiei.