Câteva observații despre materialul Recorder „Clanul Marelui Alb”

Câteva observații despre materialul Recorder „Clanul Marelui Alb”

Recorder.ro a publicat un material extrem de tendențios, din păcate neacoperit de realitate pe multe aspecte ale acestuia. Nota 10 pentru storytelling, nota 3 pentru documentare.

„Documentarul” se reduce la un material de propagandă, ceea ce este nefericit, ținând cont de multe materiale foarte bune publicate de redacția acestui SRL-asocație¹. Nu este prima dată când orbirea politică lasă rațiunea în urmă. În fine, este opțiunea lor, la fel cum este și răspunderea lor față de criticile ce vor urma, căci impactul cel mai mare este la adresa audienței pe care vor să o susțină.

Încep cu titlul, acuzația de „clan”, fără a fi dovedită, este tendențioasă. În material nu demonstrează existența vreunei legături între PF Daniel și actorii care pregăteau presupusul proiect pe fonduri europene.

De altfel, materialul are numeroase erori nesusținute de o documentare prealabilă, fie că se referă la organizarea Bisericii Ortodoxe Române (BOR), fie că se referă la sistemul de culte din România, fie că se referă la gestionarea fondurilor publice. De exemplu, cei de la Recorder lasă să se înțeleagă că niște fonduri publice ajunse în privat pe baza unor înțelegeri contractuale deficitare transparenței și răspunderii publice s-ar supune acelorași condiții la privat ca la actorul public, ceea ce nu este adevărat.

Recorder arată cum funcționează un mecanism greșit de alocare a fondurilor publice, cu responsabilitatea principală revenind instituțiilor publice. De aici, dacă este ceva ce poate fi criticat și poate fi o pistă pentru anchete viitoare, acesta este traficul de influență cu care se lăuda fostul consilier general prins cu mărturia în materialul video. Faptul că ai instituții publice care au clauze de acest fel este ceea ce poate ridica semne de întrebare, dar problema este una generală. Nu este doar în cazul BOR, ci și în cazul contractelor de consultanță, în cazul multor contracte care merg către companii private, în cazul alocărilor pentru diferite asociații, fundații, nu mai vorbim de cluburile sportive. Lista este lungă, iar asmuțirea opiniei publice către organizația care beneficiază de cel mai aparte statut dintre cele amintite este puțin probabil să ducă la vreun rezultat în afară de conturarea unor clivaje politico-culturale pe baze șubrede. Schemele identificate în reportajul Recorder, chiar dacă sunt la limita moralității, poate chiar imorale și ilegale, corespund celor practicate în sistemul laic.

Există discuția relevantă despre trasibilitatea banilor publici, dar aici responsabilitatea este a instituției publice. Înlocuiți BOR in material cu un muzeu public, cu o companie conectată politic, cu un antreprenor nespecialist în fonduri europene sau cu o multinaționala influentă și veți regăsi aceleasi mecanisme, atunci când instituția publică lasă aceste portițe.

Comparativ, standardele aplicate sunt greșite. Pentru că un leu care pleacă din bugetul public către o entitate privată este un leu, fie că este vorba de o instituție de cult, de o companie privată, de o asociație. Relația nu este una de BOR vs stat, ci de contractant vs stat, iar din punctul acesta de vedere, nu știu cine a mai obscur, BOR sau Google, Microsoft, Digi24 sau Pfizer.

Mai sunt multe de zis, dar nu este treaba mea să fac documentarea. Pot în schimb să trag un semnal de alarmă asupra unor probleme cu consecințe publice. Iar dacă BOR sau constructorul vor merge în instanță pentru a cere daune morale de la redacția Recorder.ro pentru multe speculații, ei, bine, justiția va oferi un răspuns.

1. tot vorbim de dimensiunea morală [↩]