Autoritarism competitiv

Zilele acestea, Journal of Democracy pune la dispoziție liber pentru lectură două articole publicate de Steven Levitsky și Lucan Way în 2002 („Elections without Democracy. The Rise of Competitive Authoritarianism”) și în 2020 („The New Competitive Authoritarianism”) privind autoritarismul competitiv, un regim politic aflat la mijlocul axei celor democratice și autoritare, descris, pe scurt, cu instituții democratice, dar cu tendințe autoritare.

Merită amintite câteva caracteristici ale ceea ce este numit ca autoritarism competitiv, așa cum a fost definit de cei doi autori, chiar dacă sunt mai bine de două decenii de când a fost creat acest termen pentru a descrie acest tip de regim hibrid în care instituții democratice formale sunt folosite pentru obținerea și exercitarea autorității însă regulile de bază ale democrației sunt încălcate în variate moduri, de exemplu, prin represalii la adresa opoziției, folosirea abuzivă a resurselor statului, hărțuirea opozițiie, sau manipularea rezultatelor electorale. În 2002, cei doi autori aminteau patru arene de „contestare democratică” în regimurile autoritare competitive: arena electorală, arena legislativă, arena judiciară, și arena mediatică. Sună cunoscut?

Mai amintesc din articolul respectiv căile precizate la acea dată pentru a ajunge la un astfel de tip de regim hibrid, de autoritarism competitiv. Prima dintre ele este decăderea deplină a regimurilor autoritare anterioare, fiind forțată tranziția prin adoptarea instituțiilor democratice formale; a doua constă în emergența unui regim autoritar competitiv în urma colapsului regimului autoritar fără capacitatea statului de consolidare a regimului autoritar; a treia cale este, oarecum evident, decăderea regimului democratic, adesea pe fondul crizelor politice și economice, în care guvernanți aleși liber au subminat instituțiile democratice în variate modalități.

Articolul publicat acum cinci ani de Levitsky și Way privind noul autoritarism competitiv pune accentul pe difuzia autoritarismului competitiv către Vest, pe fondul emergenței unor astfel de regimuri în țări cu instituții democratice solide, fiind folosite strategii mai sofisticate pentru a ajunge la astfel de regimuri. Important de amintit și anticorpii democratici solizi existenți în statele occidentale, enumerați în articol: instituții politice și legale robuste, sectoare private și societăți civile dezvoltate, opoziții bine organizate.