Aproape jumătate din tinerii din România vor să părăsească țara (OECD)

Aproape jumătate din tinerii din România vor să părăsească țara (OECD)

OECD a dedicat un raport problematicii emigranților români și a declinului populației din România, ca parte a volumelor dedicate analizei situației diasporei unor state individuale.

Intitulat „Talentul din străinătate – o analiză a emigranților români”1, raportul comandat de Ministerul Afacerilor Externe din România reprezintă o sursă generală de documentare privind situația românilor care au părăsit țara. Sunt câteva minusuri ale publicației, din păcate din punct de vedere tehnic, dar sărim peste ele pentru a merge la evidențierea câtorva elemente de conținut. Răspunsuri la întrebări precum câți emigranți sunt, ce vârste au și ce nivel de educație, care este prezența lor pe piața muncii în țările gazdă, cei îi fac să emigreze sau care este contribuția acestora la dezvoltarea economică a țării de origine sunt furnizate de analiza amintită, informații pe care le poate obține orice student care își pregătește lucrarea de licență în sociologie și/sau științe politice.

Mai bine de 75% din declinul populației României între 2000 și 2018 este datorat migrației externe. În 2015/2016, aproximativ 3,6 de cetățeni născuți îăn România locuiau în statele dezvoltate (OECD, reprezentând 97% din emigranții români)), reprezentând 17% din totalul populației născute în România. Între 2000/2001 și 2015/2015, numărul emigranților a crescut cu aproximativ 2,3 milioane de oameni.

În statele gazdă din OECD, diaspora română este a treia cea mai mare, după cea chineză și indiană (dacă adăugăm și statele OECD, românii formează a cincea cea mai mare grupă, după mexicani, chinezi, indieni și polonezi). Ca rată a emigrației (numărul de persoane născute în țară și care locuiesc în afară/numărul persoane născute în țară), rata emigrației din România este cea mai mare pentru principalele state de origine ale emigrației în OECD, depășind Mexic, Polonia, Maroc, Regatul Unit, Filipine, Germania, Rusia, India sau China.

Intenția românilor de a emigra este ridicată. 26% din populația stabilă în România și-a manifestat intenția de a se muta permanent în străinătate, procentul din România fiind depășit doar de cel din Republica Moldova.

În rândul tinerilor (15-24 de ani), aproape jumătate (48%) intenționează să emigreze. Perspectivele de pe piața muncii din România reprezintă principalele motive pentru care aproape jumătate din tineri intenționează să părăsească România, emigrarea fiind percepută ca o soluție pentru depășirea dificultăților economice.

Locul de muncă/ocuparea reprezintă principalul motiv pentru migrația a aproape două treimi din românii din Uniunea Europeană, al doilea motiv fiind familia. Doar 11% din cei care intenționează să emigreze sunt mulțumiți de locul de muncă actual, doar 4%  de calitatea locurilor de muncă disponibile, doar 4% de venitul obținut.

Raportul urmărește și chestiunea întoarcerii în țară, confirmând așteptările, trei sferturi dintre românii emigrați preferând să rămână în țara de rezidență și să nu se întoarcă în țară. Dintre cei care ar dori să părăsească actuala țară de reședință (26% dintre emigranții români), doar o treime s-ar întoarce în România, restul preferând plecarea în altă țară, diferită de țara de origine.

Comparativ cu situația altor țări din regiune, diaspora românească din state dezvoltate trimite acasă ca remitențe echivalentul a aproximativ 2% din PIB (în 2017, România a primit ca remitențe aproximativ 3,8 miliarde de euro), în principal datorită concentrării activității acestora în locuri de muncă cu niveluri scăzute de calificare în multe state europene. Prin comparație, nivelul remitenților reprezintă 20% din PIB în Moldova, 14% în Ucraina, 9% în Serbia, 3,5% în Bulgaria și 3% în Ungaria.

Sunt mai multe aspecte interesante în raportul publicat de OECD, dar și numeroase greșeli și erori, inclusiv erori factuale și statistice. Raportul nu este atât de cuprinzător pe cât își propune să fie și este vizibil nivelul redus de cunoaștere al problematicii migranților români, cu mai multe subcapitole care au nevoie de îmbunătățiri considerabile în analiza propusă, deoarece induc o imagine ușor neconformă cu realitatea. Totodată, recomandările de politici sar peste numeroase elemente esențiale reducerii efectelor negative ale problematicii migrației, dar este o altă discuție.

În final, sunt oarecum dezamăgit că a fost nevoie de comandarea acestui raport către OECD, în condițiile în care pot face o listă cu peste 30 de universități și centre de cercetare din România care ar fi putut produce un raport cu recomandări de policy de o calitate superioară, la un preț mult mai bun și cu contribuții mai bune pentru cercetarea românească în domeniu și pentru procesul politicilor publice. Deși are o serie de informații utile, sper că acesta nu este studiul de 75.000 de euro comandat de Guvernul Cioloș în 2016 privind comunităţile româneşti din străinătate, deoarece rezultatul furnizat nu merită mai mult de 5.000 de euro.

Publicația amintită este disponibilă în OECD iLibrary, sub coordonatele:

OECD (2019), Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants , OECD Publishing, Paris. https://doi.org/10.1787/bac53150-en

1. ”Talent abroad – a review of Romanian emigrants” [↩]