“Accesul în magazine o să fie restricționat pentru a evita aglomerările”

“Accesul în magazine o să fie restricționat pentru a evita aglomerările”

În București, a apărut o măsură bună (parțial) în legătură cu aglomerațiile din magazine. Măsura aceasta, recomandată peste tot (dacă are cineva interesul să citească cum se poate limita răspândirea virusului), trebuia să vină încă din martie 2020. A trecut mai bine de un an și apare, dar doar în București.

Este vorba de introducerea unor măsuri de distanțare între clienții din magazine, în funcție de mărimea magazinului. Cum spune prefectul Capitalei, „pentru claritate în aplicare, magazinele vor afișa la intrare numărul maxim de clienți care pot fi simultan prezenți în magazin. În funcție de tipul de magazin și de situația fiecărui operator, măsurile vor putea diferi, de la contor automat la intrare, contor manual, la număr de coșuri”.

Au trecut 3-4 prefecți pe acolo până a fost luată această măsură. Este bună doar parțial pentru că nu rezolvă problema închiderii magazinelor la ora 18.00 în baza unor date inexistente. Practic, înghesui acum oamenii la coadă, să ia mai bine coronavirusul în momentul în care respiră la intrarea și ieșirea din magazin, pentru că cineva a decis că de ce oare nu se pot închide magazinele și aici ca în altă parte. Evident, fără să gândim cum s-a ajuns acolo la acele măsuri, care sunt obiceiurile de consum și care, mai ales, de muncă ale oamenilor.

Acum ușile magazinelor se vor închide la 18.00 cu oamenii în linie, mai rău ca pe timpul comuniștilor. Nu vor mai apuca să intre în magazin și să vadă că, surpriză, nu mai este pâine disponibilă, ghinion pentru cei care lucrează dimineața și, mai ales, mai folosesc magazinele de la colțul străzii. Penuria de pâine a fost instaurată prin blocarea lanțurilor de desfacere în numele luptei cu pandemia. Mă mir cum la Ministerul Sănătății încă mai există un secret de stat pe nume Andreea Moldovan, care a dat niște declarații de necrezut până și în Tâmpenia, țara tuturor posibilităților.

Rămâne o întrebare de-a dreptul prostească: mai gândește cineva în momentul în care sunt luate măsuri aberante sau incomplete, în particular în rândul miilor de persoane implicate direct în pregătirea și adoptarea acestor măsuri?

În final, o chestiune pe tema închiderii magazinelor la ora 18.00. Da, în unele state din vest se închid acolo de ceva vreme mai devreme, la presiunea sindicatelor și grupărilor religioase. Dar tot acolo programul de lucru se închide mai devreme și nu ai ore suplimentare, schimburi de noapte și alte formule de temporizare a muncii duse la extrem ca pe piața muncii din România. Până la ce oră se lucrează pe șantierele din București? Dar la grădinile de corporatiști din nordul Bucureștiului care nu au ajuns offline? Care este fluxul orar (pentru asta ne ajută datele publice de la Google)? Este oare atât de greu să te gândești la contextul unor măsuri?