9 iunie e aproape, dar campania lipsește

Pe 9 iunie, 18 milioane de oameni sunt așteptați la vot în circumscipția electorală România. Au loc alegeri locale și județene, unde își aleg reprezentanții în consiliile locale, în cele județene, primarii, și cele europene, în care aleg membrii Parlamentului European. Niciun afiș nu face vreo referire la Europa. Niciun slogan nu este despre Uniunea Europeană.

Parlamentul European are un cuvânt de spus aproape pe întreaga legislație europeană, legi care ne vor decide viitorul, însă lipsește din ecuația acestei campanii electorale. O mare parte din legile bune naționale sunt, de fapt, rezultatul transpunerii legislației europene, fără de care am fi fost undeva într-o zonă gri economică și socială – politic, încă suntem în această zonă, căci, în afară de un pluripartidism formal și organizarea cu regularitate a alegerilor, indicatorii privind democrația arată mai degrabă că nu este sau abia trece pragul de la un regim autoritar. Nu este așadar o surprindere, neapărat, asupra faptului că suntem departe de ideea democrației europene, conform indicatorilor relevanți.

În perioada 7-10 iunie 1979, au avut loc primele alegeri pentru Parlamentul European, într-un moment de maturizare democratică a construcției europene, după o luptă de mai bine de două decenii. Au fost și primele alegeri internaționale din istorie, desfășurate la standarde democratice. Campania electorală a fost internațională. Temele au fost europene. S-a desfășurat astfel fără să fie adus argumentul situației de securitate din regiune, având în vedere că era o perioadă complicată a Războiului Rece, la doar patru ani de la Actul Final de la Helsinki și înainte de creionarea acordurilor strategice între SUA și URSS. Și s-a putut. Popularii au luat 28% din voturi, socialiștii 27%, comuniștii 13%, liberalii 10%, conservatorii 6% și naționaliștii 3%. Au sprijinit o serie de mișcări care au contribuit ulterior la lărgirea a ceea ce avea să devină Uniunea Europeană și să impulsioneze integrarea europeană mai mult decât oricând, având în vedere ceea ce avea să se întâmple în deceniul următor.

Campania europeană din 1979 nu se compară cu cea din circumscripția România din 2024. De mai bine de o lună, deși există și teme locale, pentru care un cadru european ar oferi mai multă consistență măsurilor luate, remarcăm că temele europene nu există (în afară de referințe ocazionale la fondurile europene, dacă nu sunt trecute sub preș). Nu poți gestiona sprijinul pentru Ucraina doar cu discuții locale și în spatele ușilor închise, dacă există, la fel cum nu poți să te aștepți ca migrația să fie abordată într-un mod cuprinzător doar cu soluții naționale – acum există și cele europene, dar este o temă absentă, la fel cum redresarea de după pandemia Covid-19 a fost un efort european colectiv. Cu toate acestea, absența campaniei electorale este un act de deziluzionare pentru cei din forul internațional care a acceptat cel mai ușor ideea aderării României la Uniunea Europeană.