Ziua internațională a democrației. Încotro?

Ziua internațională a democrației. Încotro?

Multe se spun despre democrație și, cel puțin pentru noile generații, pare o idee de la sine înțeleasă și veșnică. Pare veșnică la fel cum alte regimuri păreau veșnice.

Pentru alte generații, democratizarea a fost un proces dureros, căzând victimele unor falși democrați care au profitat de democrație pentru a promova o serie de agende deloc prietenoase cu ideile de bază ale democrației. Rezultatul a fost că  aceștia au scăzut încrederea în democrație și au creat iluzii.

Mai mult, democrația este un produs nou, contestat din toate direcțiile, este o idee care a schimbat lumea în ultimul secol, în principal, dar care are nevoie de sprijinul și înțelegerea oamenilor. Dacă nu crezi în democrație, democrația nu există. Dacă nu pui în fiecare zi câte o cărămidă la construcția democrației, democrația se prăbușește. Dacă iei o pauză, apare uzura.

Democrația este costisitoare, are nevoie de timp și de schimbări sociale profunde, de înțelegerea a zeci de principii de funcționare, de căutare a consensului și de acceptare a diferenței.

15 septembrie este Ziua internațională a democrației, conform unei rezoluții din 2007 a Organizației Națiunilor Unite.

Rezoluția ONU, elaborată în sprijinul guvernelor pentru promovarea și consolidarea noilor democrații, invită statele, organizațiile onusiene, organizațiile interguvernamentale, ONG-urile și indivizii să comemoreze Ziua internațională a democrației și să contribuie la creșterea conștientizării publice1.

La baza rezoluției stau câteva premise, printre care faptul că:

• democrația, dezvoltarea și respectul pentru drepturile omului și libertățile fundamentale sunt sunt interdependente și se sprijină reciproc;
• democrația este o valoare universală bazată pe voința liberă exprimată a oamenilor de a-și determina propriile sisteme culturale, sociale, economice și politice și pe participarea deplină a acestora în toate aspectele vieții lor;
• deși democrațiile au anumite caracteristici comune, nu există un singur model de democrație, iar democrația nu aparține unei anumite țări sau regiuni.

Când vorbim de noi democrație, avem în vedere inclusiv România, în care democrația este construită pas cu pas prin participarea unor actori numeroși din societate, cu numeroase eforturi, sacrificii și oportunități promovate în ultimele aproape trei decenii. Privind de la distanță, progresul făcut în direcția democratizării de România în ultimele trei decenii e uimitor, de la o închisoare în aer liber către o comunitate de democrații dezvoltate.

Mai rămân multe puncte de realizat, motiv pentru care traduc mesajul secretarului general al Națiunilor Unite transmis cu ocazia Zilei internaționale a democrației:

Democrația este sub presiune mai mult ca oricând în ultimele decenii. Din acest motiv, Ziua internațională a democrației ar trebui să ne orienteze către noi modalități de a învigora democrația și de a căuta răspunsuri la provocările sistemice pe care le întâmpină.

Acest lucru înseamnă combaterea inegalității economice și politice. Înseamnă să facem democrațiile noastre mai inclusive, aducând tinerii și persoanele marginalizate în sistemul politică. Înseamnă să facem democrațiile mai inovative și mai receptive la provocările emergente.

Munca pentru un viitor care nu lasă pe nimeni în urmă ne solicită să luăm în considerare întrebări esențiale. De exemplu, ce impact vor avea migrația sau schimbările climatice asupra democrației pentru generația următoare? Cum putem valoficia potențialul noilor tehnologicii, evitând în același timp pericolele? Cum putem construi o mai bună guvernanță astfel încât democrația să ofere vieți mai bune și să atingă pe deplin așteptările publicului?

Cu ocazia acestei Zile internaționale a democrației, să ne angajăm să fim alături de forțele pentru un viitor al democrației.

În final, aduc în discuție o întrebare a Uniunii Inter-Parlamentare (IPU), o organizație a parlamentelor naționale din întreaga lume, organizație înființată în 1889 ce își propune să sprijine și să protejeze democrația prin dialog politic: cum ar fi fost dacă supravegherea parlamentară nu ar fi existat?

Și menționez această întrebare dintr-un motiv care definește democrația și care a scos la iveală numeroase nereguli în ultimii ani în funcționarea democrației autohtone.

O democrație sănătoasă nu există fără alegeri libere și corecte, fără control și supreveghere parlamentară, fără cooperare politică, fără competiție electorală, fără exprimarea liberă a voinței cetățenilor, fără pluralism, fără echilibru între puteri sau fără angajamentul partidelor și al sistemului politic de a proteja libertatea parlamentarilor și aleșilor de a cerceta în detaliu și de a se exprima privind supravegherea acțiunilor executive.

Mai mult, o democrație sănătoasă are nevoie de includerea în sistemul politic a  grupurilor marginalizate, de a încerca să fie cât mai inclusivă cu diferite categorii sociale și de a găsi consensul pe o serie de teme dincolo de interesele partizane.

1. UN General Assembly, 2007, Resolution 62/7 adopted by the General Assembly on 8 November 2017, http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/62/7 [↩]