Why Leaders Lie (Mearsheimer, 2010)

Why Leaders Lie (Mearsheimer, 2010)

Publicat în 2010 la OUP, volumul „Why leaders lie” („De ce mint liderii”) reprezintă o încercare de a explica de ce mint liderii în relațiile internaționale.1 Autorul încearcă să facă o recenzie și o clasificare a minciunii internaționale, plecând de la puținele materiale scrise pe plan internațional despre acest subiect, dar și de la controversele pe care le stârnește. Specifică de la început că abordarea sa este una utilitaristă.

Deloc întâmplător stabilește de la bun început că „nu toate decepțiile sunt minciuni”, introducând în discuție, pe lângă minciună, concealment și spinning, care, deși nu implică transmiterea unor informații false, sunt diferite de adevăr. Politologul reușește să clarifice termenii folosiți: transmiterea adevărului, decepția, minciuna, spinning (transmiterea unui mesaj evidențiind anumite aspecte, ocolind altele, interpretând într-o manieră favorabilă, distorsionată), concealment (tăinuire).

Sunt câteva clarificări făcute de Mearsheimer pentru înțelegerea demersului său.

  1. Urmărește minciunile strategice. Liderii pot spune minciuni din două motive: în numele interesului național, denumite în volum „minciuni strategice” și minciuni egoiste, care urmăresc protejarea intereselor personale și ale apropiaților liderilor.
  2. Încearcă să ofere doar un cadru teoretic și analitic simplu în privința abordării minciunii internaționale, bazat pe literatura relațiilor internaționale și a minciunii.
  3. Răspunde la câteva întrebări:
  • Ce diferențe sunt între diferite minciuni transmise de lideri în relațiile internaționale?
  • De ce mint și care este logica strategică pentru aceste minciuni?
  • În ce circumstanțe anumite categorii de minciuni sunt mai mult sau mai puțin preferabile?
  • Care sunt costurile minciunii în politica internă a statelor și în politica externă?

Mai merită amintit inventarul de minciuni internaționale făcut și analizat în volum, cu precizare contextelor și beneficiilor: minciuni interstatale, fearmongering, mușamalizări strategice (strategic cover-ups), creare de mituri în scop naționalist, minciuni liberale, imperialism social, mușamalizări rușinoase (ignoble cover-ups).

De precizat că autorul menționează în analiza realizată și pericolele pe care le pot aduce aceste minciuni, cele mai multe provocând daune sistemului politic intern, grave pentru democrații. Două exemple extrase din volum:

  • „minciunile oficialilor guvernamentali – către fiecare sau către public – pot de asemenea paraliza procesul de realizare a politicilor publice al unui stat, fie că este sau nu democrație”;
  • „minciuna promiscuă poate submina domnia legii, care este în inima vieții democratice. Patrick J. Fitzgerald, procurorul special care a inculpat în 2016 asistentul de la Casa Albă Lewis „Scooter” Libby în octombrie 2006 pentru că a mințit asupra rolului pe care l-a avut în dezvăluirea identității unui asistent CIA a punctat bine când a spus: „adevărul este motorul sistemului nostru juridic. Și dacă compromiți adevărul, întregul proces este pierdut”.
sursă imagine: washingtonpost.com
  1. Numele complet al volumului este „Why leaders lie. The truth about lying in international relations”/„De ce mint liderii. Adevărul despre a minți în relațiile internaționale”. []

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *