Viziunea tinerilor: România intolerantă

Viziunea tinerilor: România intolerantă

Am rămas surprins când am citit pozițiile transmise de două organizații de tineret, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) și Consiliul Tineretului din România (CTR), în care sunt puse concluziile înaintea premiselor, într-un discurs incorect factual și în care este creată o imagine falsă asupra României.

Toleranța și acceptarea ca „valori fundamentale într-o societate europeană de secolul XXI” reprezintă un mesaj cheie prezent în ambele poziții, departe de realitatea cotidiană. Imaginea oferită de aceste organizații de tineret este una a unui paradis liberal în Europa Occidentală, în care drepturile omului sunt respectate, în timp ce în România arhaică sunt prezente numai fenomene indezirabile.

De ce ideea de mai sus este una părtinitoare și lipsită de fundamentale este un subiect de dezbatere. Însă prezentarea unor cazuri izolate, condamnabile, ca situație curentă este profund nedrept. Manifestările LGBTIQCAPGNGFNBA se desfășoară în siguranță în România1. Procedurile judiciare nu sunt părtinitoare în favoarea sa defavoarea acestora ca în alte cazuri (Statele Unite, de exemplu), iar drepturile și libertățile fundamentale sunt respectate.  Inclusiv accesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde suntem campionii Uniunii Europene la cazuri care ajung pe masa judecătorilor de acolo, este facil din România.

În România, toleranța și acceptarea sunt cuvinte cheie care pot descrie prezentul. Cazurile în care cineva se opune deschis unor idei sunt limitate. Ospitalitatea este un cuvânt cheie, indiferent de preferințele sexuale ale vizitatorilor, iar faptul că anumite persoane vor un spațiu public neutru sau că alte persoane sunt libere să se exprime fără a atinge alte persoane în mod liber nu înseamnă că intoleranța domnește sau, în termenii pozițiilor publice ale reprezentanților tinerilor din România, „energiile toxice” sau „conservatorismul înfiorător” domnesc.

De altfel, sintagma „conservatorism înfiorător” dovedește că organizației care îți asupra această poziție publice pot trece pe la un curs sau seminar despre conservatorism, căci ce spun ei este paralel cu conservatorismul, la fel cum Coaliția pentru Familie (CfP) nu reprezintă mișcarea conservatoare din România.

Este la modă ca est-europenii să fie etichetați ca homofobi, statisticile sprijină această descriere, chiar dacă se poate întâmpla ca procentul celor care spun ca manifestările homofobe din România sunt larg întâlnite să fie mai mare decât cei care știu ce înseamnă homofobia. Aceeași poveste ca în cazul xenofobiei, deși cazurile de violență asupra străinilor sunt aproape inexistente în România, în timp ce în alte părți ale „societății europene de secol XXI” evreii, musulmanii, arabii, filipinezii, africanii, românii, polonezii sau alți est-europeni sunt victime ale atacurilor motivate de ură, uneori intrând mașini în aceste oameni ca în parapeți. Revenind la România, am putea spune că în ultimii ani am avut mai mulți câini xenofobi și violenți decât oameni.

Ignorăm cazurile și abuzurile la care sunt supuși diferiți oameni, inclusiv tineri2, în „societatea europeană de secol XXI” când vine de vorba de drepturile fundamentale, nu evidențiem nimic când se încearcă repatrierea abuzivă a cetățenilor români din teritorii ale statelor membre ale Uniunii Europene, dar, în funcție de agenda politică de moment, condamnăm „energiile toxice” și „conservatorismul înfiorător”.

Organizațiile semnatare propun și soluții pentru „revenirea la o atmosferă de normalitate”. De obicei, este o problemă când cineva îți propune revenirea la o atmosferă de normalitate într-o societate democratică, fie că se numește CfP sau ANOSR, dar rămâne un alt subiect de dezbătut.

Propun și soluții, cele mai interesante fiind apelurile la o informare corectă și combaterea informațiilor invalide științific. Nu pot să nu fiu de acord cu ceea ce spun, problema este cum arată informarea corectă sau procedura de combatere a informațiilor invalide științifice. Cenzurarea opiniilor care reprezintă alte valori? Mai multă ideologie în reclamele de la televizor sau de pe rețele sociale? Contravenții? Promovarea a două poziții alb-negru pentru a asigura prezența ambelor părți pe micul ecran? Marcarea informațiilor care nu corespund tendințelor noastre ca știri false sau discurs instigator la ură?

CTR a identificat și vinovatul pentru divizarea societății – „clasa politică” cu „priorități paralele”. Oare cine putea fi vinovatul, dacă nu clasa politică, această entitate omnipotentă, omniprezentă și vinovată de orice?

Încheind, societatea românească nu este intolerantă, poate incapabilă pe anumite dimensiuni, dar nu intolerantă. Putem spune că lipsesc date pe anumite subiecte, dar acest lucru nu o transformă într-o societate decuplată de la „societatea europeană a secolului XXI”, mai ales că suntem parte a acestei societăți orice s-ar întâmpla. Clivaje politice sunt și în România, sunt și în Europa.

În loc să apreciem o manifestare autentică a democrației, care se poate termina cu „da” sau „nu”, este la modă boicotul referendumui din 6-7 octombrie 2018. Boicotul nu face decât să arate o disproporționalitate și mai mare între „da” sau „nu” pentru că, departe de a fi despre voința majorității sau a minorității, democrație este despre a-ți exprima opțiunile politice și de a putea manifesta pașnic pentru o cauză.

Este boicotul o opțiune? Desigur. Este o opțiune relevantă? Noroc că nu este votul obligatoriu în România, căci era mai greu de convins lumea atunci să deseneze floricele pe buletinul de vot. Este un alt subiect despre același referendum, dar care este prima inițiativă pornită de la firul ierbii din România care se concretizează într-un referendum. De data aceasta, nu a mai fost vreo personalitate politică, vreun partid sau vreo coaliție care să declanșeze acest proces, nu a mai fost efectul vreunei suspendări sau vreunei modificări constituționale, ci un demers al unor cetățeni, sprijiniți de diferite organizații, în care s-au implicat ilegal și se implică ilegal și agenți străini (la fel ca la ultimele alegeri, în cealaltă direcție, dar e un alt subiect), un demers trecut cu noroc prin evaluările instituționale standard, care nu poate fi ignorat de clasa politică sau de societate. Îl putem compara cu Brexitul în anumite privințe, căci și atunci erau discutate drepturi cetățenești, dar oamenii au fost la vot, au spus „da” sau „nu”, oricare ar fi fost motivele.

sursa imagine: Ververidis Vasilis / Shutterstock.com
  1. Aș folosi LGBT+, dar pe urmă sunt acuzat de persoanele asexuale că nu am un discurs inclusiv []
  2. Aș spune mai ales tineri, având în vedere tratamentul de care au parte în vest, plecați din țară pentru organizațiile de tineret din România nu au reușit în ultimii 30 de ani să organizeze vreun protest remarcabil pentru drepturile tinerilor []

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *