Viitorii copii nepregătiți și necompetitivi

Viitorii copii nepregătiți și necompetitivi

47% din copii din România sunt excluși riscului de sărăcie și excluziune socială.

Citeam un articol pe baza unui raport făcut de Amnesty International cu privire la munca copiilor între 8 (sau 6) ani și 14 ani din Indonezia, și exploatarea lor, pentru a obține ulei de palmier. Ulterior mi-am amintit de sutele de mii de copii aflați în aceste vârste, din România, care muncesc pe brânci, merg cu ziua și lipsesc inclusiv de la școală pentru a munci.

Un alt raport amintea că 42% dintre români sunt analfabeți funcțional. Adică unul din doi au probleme în a înțelege ceea ce au citit. Sunt mulți factori care intervin în acest proces, dar evident nu este o statistică cu care vrem să ne lăudăm sau dacă vrem ca în România să nu se mai dea la sapă.

În timp ce pe Facebook-ul în română circula un eveniment intitulat „olimpiada de bătut neveste”, în presa americană și cea europeană era redată imaginea României: undeva la 55% dintre români erau de acord cu afirmația conform cărora relațiile sexuale neconsensule ar fi justificate în anumite circumstanțe, fiind pe un loc rușinos în Europa și la nivelul umanității.

Abandonul școlar a ajuns la 19%, fiind pe un tren crescând în ultimii patru ani.

Sunt câteva dintre elementele care arată că este mult de muncă în România, dar și că este nevoie de un efort imens din partea tuturor care mai sunt pe aici pentru a crea un viitor prosper.

Numeroși colegi au ales să părăsească România. Mulți mi-au zis că nu au niciun gând să se întoarcă aici. Alții mi-au transmis că intenționează să plece. Probabil vor pleca. Ironic, unii vor pleca și vor merge la voluntariat umanitar în Africa, primind sprijin pentru asta, uitând de situația din România reală.

Dar avem și alte probleme:

• la facultate ajung tineri nu au capacitatea de redacta o scrisoare de intenție de trei paragrafe;
• participarea în activități de educație non-formală este îngrozitor de redusă, participarea în activități școlare este redusă;
• nivelul competențelor digitale este groaznic – știm să folosim internetul doar pentru a sta pe Facebook, descărca muzică, vizualiza clipuri pe YouTube și căuta informații pe Google, eventual pentru a comanda ceva nou online;
• lipsesc cunoștințele de căutare a informațiilor, de verificare a informațiilor, dar și minime cunoștințe de securitate IT;
• competențele de limbi străine sunt limitate. În secolul al XXI-lea este necesară cunoașterea a minim două limbi de circulație internațională pentru a fi competitivi;
• spiritul de inițiativă este redus – un stat cu o populație lipsită de inițiativă sau care așteaptă ca soluțiile de modernizare să vină de sus este un stat pe patul de moarte;
• este nevoie de o nouă narativă în școala românească – anume că poți inova și din România pentru întreaga lume, o orientare spre piața europeană, o reamintire a responsabilității sociale pe care o avem față de semenii noștri.

Îmi pare rău să spun, având în vedere că mâine e 1 decembrie, dar viitorul va avea un pic mai multe probleme ca prezentul. Tinerii de azi sunt mai nepregătiți ca tinerii de ieri, inclusiv cei 20% care ar trebui să facă mai multe. Egoismul, iresponsabilitate și impostura vor fi principalii inamici ai dezvoltării României. Dar în tot acest peisaj sumbru, nu aș vorbi de un eșec predestinat, căci, să nu uităm, trăim cele mai bune timpuri pe care le-am trăit vreodată pe aceste teritorii.