Unde este responsabilitatea opoziției?

Unde este responsabilitatea opoziției?

Demonstrația pregătită de două luni din Piața Victoriei s-a încheiat într-un mod nedorit de nicio persoană care își dorește o societate funcțională în limitele democrației, domniei legii și drepturilor omului.

Din informațiile citite în presă, abuzurile sunt anchetate, rămân însă răni care nu vor putea fi uitate sau acceptate prea curând într-o atmosferă de radicalizare politică și care dă impresia de imposibilitate de cooperare și compromis. Nu e greșit să te distanțezi de miezul evenimentelor, chiar dacă ai luat parte la ele și ai inhalat fie doar gaze, fie doar propaganda posturilor de televiziune pro-guvernamentale

Toată lumea din toate timpurile își dorea binele societății, fiecare având propriile ideologii și mecanisme prin care să atingă acest scop, dar asta nu înseamnă că binele imaginat era unul inclusiv, era unul responsabil, era unul care nu avea impact negativ asupra altora sau chiar a propriilor promotori.

Nu îți poți spune „democrat” când te bucuri că au izbucnit violențe în Piața Victoriei, indiferent dacă ceea ce te-a adus în Piața Victoriei a fost ura latentă sau manifestă față de PSD. La fel, nu poți spune că ești de partea statului de drept, o sintagmă care nu îmi place cum este instrumentalizată politic în România, fără a înțelege ce originea și ceea ce reprezintă această idee și ignorând, chiar încălcând, Legea privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice.

Protestele violente și/sau neasumate nu rezolvă nimic. În istoria recentă, puține proteste violente au rezolvat ceva fără să cauzeze și mai multe evenimente nefaste. La fel, cele care au rezolvat ceva au avut o serie de obiective asumate. Dacă nu suntem mulțumiți de competențele celor aflați la guvernare ai suficiente opțiuni, de la dat o mână de ajutor la implicare politică. Dacă nu am avea patru partide politice parlamentare de opoziție, aș fi zis că oferta este redusă, dar nu este cazul. Mai sunt și altele.

Deloc întâmplător, protestul de vineri, 10 august, a fost și despre politică, căci ai avut în stradă majoritatea partidelor de opoziție: PNL, USR, PMP, MRÎ, Demos. În acest context, rămâne o întrebare: cum delimităm un miting politic de o demonstrație a societății civile? Asta dacă trecem peste întrebarea fundamentală: care a fost scopul protestului de vineri, în afară de exprimarea nemulțumirii față de guvernarea celor care dețin acum puterea?

România are în acest moment guvernarea cu cel mai larg sprijin din societate din ultimele decenii, dacă ne uităm pe niște indicatori: sprijin în Parlament, rezultat electoral, situația socio-economică, sondaje de opinie privind principalele politici sectoriale, gradul de deschidere al guvernării pentru participarea societății civile și alții.

În același timp, boicotul politic al opoziției este foarte gălăgios, sprijinit de o parte a societății civile, dar și de grupurile necivile amestecate pe acolo (Antena 3 a vorbit de extrema stângă, cu exemplele moderate, dar nu zice nimic de neolegionarii care au fost în Piața Victoriei). Plus câteva grupuri partizane care, cu impulsul din opoziție, încearcă să facă România să pară o dictatură.  Dar vorbim de un boicot politic lipsit de programe alternative de guvernare, de guvern din umbră, de oameni credibili în opoziție și lista de activități continuă. Dacă tot își doresc cei care au fost în Piața Victoriei alegeri anticipate, sunt sigur că nimeni nu va avea nicio problemă să convoace alegeri anticipate după ce opoziția radicală (PNL, USR, PMP) își va da demisia din Parlament. În felul acesta, am avea și mai puțin răniți în urma protestelor neasumate pe care le promovează. La un moment dat, va trebui să vorbim și de vinovații morali ai actelor din Piața Victoriei, până atunci să lăsăm justiția să își facă treaba.

În final, mi-am amintit că în ultima lună a trebuit să iau apărarea dreptului universal la vot în niște discuții într-un tren în fața unor fani ai fostului prim-ministru Cioloș, alegerilor electorale la standarde internaționale, desemnării în mod democratic și constituțional a unui guvern și respectării drepturilor omului, indiferent de opțiunile politice, incluzând aici lăsarea justiției să decidă cine are sau nu are drepturile electorale. Mai adaug discuțiile despre responsabilitatea politică a opoziției, necesară dacă își dorește să ajungă la guvernare pe căi legitime în următoarele trei decenii.

oameni protest
sursa imagine: protesters crowd | Shutterstock.com

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *