Tag Archives: civilizație

Civilizație în România (III) – Câinele mort de pe trotuar

Este un subiect destul de urât, recunosc. Dacă suntem obișnuiți cu mulțimea de câine călcați de diferite mașini (unii făcând asta intenționat) pe străzile și drumurile din România (autostrăzi nu avem), în orașe, pe trotuare, sunt cazuri aparte.

1. Focșani

E un oraș mic de provincie cu puternice legături unioniste, dar care are parte de astfel de mortăciuni pe străzile sale destul de des. În ultimul timp, nu am mai văzut, ceea ce înseamnă că s-a mai îndreptat situația. Rămâne problema certurile între cine să le ridice… cetățenii, salubritatea sau firma care ar trebui să se ocupe de așa ceva, dar care e inexistentă?

2. București

Am fost astăzi. Se ia un monument istoric așezat într-o zonă frumoasă de pe lângă Piața Romană și aruncă pe trotuar la colțul o creatură în descompunere. Cald, aproape vară și o senzație uimitoare pentru trecători. Ca să nu mai spun de muștele care roiesc în jurul său. Fir-ar ar ei să fie de capitală europeană! Dragă Românie, îți place așa ceva?

Mai știți și alte situații? (și nu mă refer la delfinii care au ajuns pe plajă morți din cauza poluării și a plaselor pescarilor)

cluj centru027

Civilizație în România (I) – Guma de la mall

Apreciez Cluj-Napoca. După prima vizită, acest oraș mi-a lăsat o impresie foarte frumoasă: organizat, atractiv. Din nefericire, sunt prea puține orașele din România despre care poți spune că sunt… orașe.

Din categoria lucrurilor care strică imaginea unei civilizații, includ gumele de mestecat. Felicit dezvoltarea, însă când vezi că ajungi să calci pe o gumă de mestecat tocmai la mall, Iulius Mall, să fiu mai exact, îți vine să te gândești „de ce se întâmplă asta tocmai aici”.

Nu mă așteptam să pățesc acest lucru tocmai acolo. Mi-am stricat câteva minute din viață cu acest accident pe care sper să nu îl mai repet – nu din lipsa atenției mele de a mă uita pe unde calc, oriunde m-aș afla, ci pentru că nu am pe ce gume de mestecat aruncate să calc.

Libraria online Elefant.ro

Pentru ei sau pentru noi?

Să zicem că vor veni. De fapt, chiar vor veni. Este, teoretic, imposibil să nu existe forme de viață inteligente într-un astfel de univers. Nici nu ne imaginăm cât de mare este … Universul, desigur. Și uite-l că vine. Este călător prin timp. Nu ne putem imagina de unde vine, de cât timp vine, de ce vine și pentru ce vine. Poate că totul este o greșeală. Poate că el vine accidental sau chiar are un scop.

Libraria online Elefant.ro

Este Bing. Nu este din lumea noastră, dar are o pasiune comună: cărțile. Lectura leagă civilizații. S-a dovedit asta și în cursul istoriei noastre cunoscute. Dar mai mult ce putem, oare, spune? Vine cu gânduri pașnice. Vrea să ne ajute, vrea să ne cunoască. El a spus „Salut!”, iar de la noi așteaptă răspunsul. Poate fi o carte sau un război.

Nu ne cunoaște prea bine. Provine dintr-un mediu obscur, de neînchipuit pentru noi, oamenii. Scopul îl știe doar el. Noi doar puteam să … alegem ce să credem. Totul ține de alegeri. Și ce vom decide. O invitație la lectură sau o tratare cu indiferență? Bing trebuie să ne cunoască. Nu ne știe prea bine. Iar pentru a înțelege comportamentul nostru, este nevoie de mai mult decât o povestioară venită de la un muritor. Are nevoie de o privire de ansamblu asupra noastră, o privire de la început până în epoca contemporană.

Trebuie să ne cunoască tradițiile, religiile, influențele credințelor noastre, istoria noastră, viziunea noastră, ce înseamnă pentru noi răul și binele. Lista poate continua. Umanitatea nu poate fi surprinsă, însă esența ei da. Poate fi o sticluță cu o poțiune magică, poate fi un film sau o carte, una care să te invite la aprofundarea a ceea ce înseamnă moravurile umanității, una care să te treacă prin toate stadiile dezvoltării, una care să ajungă de la început până la sfârșit. Sau să surprindă ciclicitatea în viziunea pur umană. Dar oamenii nu trebuie să fie subiectul clar. Nu. Ei au nevoie de un ascunziș, de o altă civilizație și de un pretext pentru a se comporta așa.

Iar acum, pentru Bing, va fi dificil. Să înțeleagă o civilizație a noastră sau, prin intermediul tuturor, să realizeze un șablon? Depinde de el. Bing, ai onoare să comanzi cu un singur click, așa cum îți place, rapid și modern, cartea despre care am încercat să găsesc … cu niște cuvinte banale, o omenire pe gustul tău, una care să te îndemne la lectură. Iar dacă îți va plăcea, data viitoare, după ce vei face prima comanda, îți va lua mult mai puțin timp. Chiar dacă pentru tine timpul are o altă dezvoltare, pentru noi, oamenii, este un … băț de chibrit: este aprins și, cu cât arde mai mult, cu atât se sfârșește mai repede. Toți avem o singură lungime…

Iar dacă vrei să afli mai multe despre noi, îți va simplu. Ai la dispoziție peste 40 000 materiale din care poți să alegi. Noi suntem deschiși. Tu? Îți oferim Insula Pinguinilor pentru că … surprinde esența umanității și îți oferă suficiente motive să ne urăști și să ne iubești. Îți mulțumim!

Articol scris în cadrul Blogal Initiative: Campania Elefant.ro Dăm un iPad dacă scrii despre niște ... cărți.

Iubesc oamenii civilizați

Ieri a fost 1 decembrie, o zi specială care ne-a făcut pe toți să prețuim și să aruncăm o privire asupra ultimul an al României, cu bune și rele.

Astăzi, 2 decembrie, o zi specială, una absolut normală. Mergând pe jos, într-o zi călduroasă de iarnă, am constatat că oamenii nu mai țin cont de nimic. Mersul pe trotuar a devenit un pericol, începând cu persoanele care vor să te atace din senin ( Acum urmează chiar o poveste amuzantă: mergeam grăbit spre casă și trec pe lângă două femei. Deodată una ridică brusc mâna, având pumnul strâns, gata să lovească pe cineva.Eu trec destul de repede pe lângă ele și apuc să ajung în fața lor înainte să încerce să lovească. Observ asta abia după ce o aud pe cealaltă răspunzând negativ la întrebarea pusă legată de succesul tentativei de lovire. Mă întorc spre ele și aud niște șușoteli „Nu e el.”.) Remarc comportamentul normal al acestor persoane. Cu oricine m-ar fi confundat, nu cred că cea mai bună soluție era să încerci să lovești o persoană fără să știi cine este. Mai punem și faptul că nu au zis nimic pe urmă? Nici măcar „Scuze, te-am confundat cu altcineva”. Asta este o parte din România de azi.

În continuare remarcăm persoanele care fac pe trotuar concursuri de aruncat salivă din mers. Și nu vorbesc despre niște copii needucați, ci despre oameni în jurul vârstei de 20-25 ani, oameni care ar fi trebuit să aibă un pic de minte.

Partea a treia a civilizației din orașul numit Focșani este legată de semințele aruncate pe trotuar și înjurăturile spuse cât mai tare.

În schimb, am văzut un om, un adevărat reper pentru cei de mai sus, un bătrân care, deși nu avea nicio treabă, s-a ridicat și a luat un pahar,  din mijlocul străzii, cu însemnele McDonald’s ( care surprinzător nu există în Focșani ) și l-a pus la coș. Respect!