Știri deprimante despre viitor (dacă mai există așa ceva pentru România)

Știri deprimante despre viitor (dacă mai există așa ceva pentru România)

Încep cu Legea privind derularea operațiunilor petroliere pe mare, o lege rezultat al iluziilor patriotarde, lobby-ului unora din posibilii investitori, instituțiilor capturate și unor mandate de aleși în Parlament care nu văd situația în interes personal. Discuția nu are nicio treabă cu securitatea energetică, un concept aruncat pe piața media fără a fi însoțit de vreo analiză credibilă. Discuția nu are nicio treabă cu interesul public.

Sunt folosite o serie de argumente dovedite greșite – de experiența anterioară și de standardele curente. Iar statul – cel puțin executivul – pare să fie incompetent sau complice la combinațiile pregătite. Vorbind de standarde, nimeni nu pare să se uite (uitat obiectiv, nu selectiv) la standardele internaționale pe zona de operațiuni offshore. Este un corp imens de informații – de la dreptul gazelor naturale la managementul resurselor naturale – nu știu cum ajung să fie încălcate toate principiile posibile din această zonă. În final, graba strică treaba. Prețurile vor fi aceleași și peste zece ani, să sperăm că în acest timp va fi realizat un cadru legislativ coerent, corect și predictibil.

Codul administrativ renunță la logica modernă a aleșilor locali, în care aceștia lucrează în interesul societății. Din contră, îi transformă în rentieri și încurajează deprofesionalizarea administrației. Mă întreb dacă mai surprinde încă o înțelegere PSD-PNL-UDMR pentru pensii speciale și pentru creșterea influenței politrucilor în viața de zi cu zi. Mai citisem și o informație despre una dintre persoanele care preda administrație la un institut făcut cu acest scop. În acest timp, să nu uităm că una dintre principalele probleme ale României este capacitatea administrativă. Cât timp nu se îmbunătățește asta, cu impulsuri serioase din partea societății, e greu de estimat lucruri mai bune.

Asfaltul zilelor noastre. Am venit pentru câteva ore în București acum câteva zile, plecând uimit de modul în care sunt refăcute străzile și, desigur, bordurile. Asfalt pe trotuar, asfalt pe spațiul carosabil, eventual și pe spațiul verde rămas neasfaltat. La prima ploaie serioasă, canalizarea nu va putea să facă față, urmând a se face un mare lac. Plus poluarea și impactul asupra locuitorilor din zonă. Am mai văzut și cum se lucrează, total neprofesionist, cu anii de viață ai muncitorilor puși pe altarul asfaltului și folosirea unor mașini rămase în mileniul trecut. M-aș întreba cum trec caietele de sarcini pentru aceste lucrări, dar știu răspunsul.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *