Starea guvernelor

Starea guvernelor

Zilele acestea, stabilitatea guvernelor din statele membre ale Uniunii Europene este șubredă.

Probleme sunt în întreaga Uniune, motivele sunt diferite, însă este un fapt suplimentar care arată de ce este nevoie de structurile supranaționale dezvoltate pentru a face față problemelor unde este nevoie de cooperare europeană.

Prim-ministrul Finlandei,  Juha Sipilä, și-a dat demisia pe 8 martie, după patru ani de guvernare, motivând alegerea făcută prin eșecul unuia dintre cele mai importante obiective din programul de guvernare: reforma sistemului de sănătate și de protecție socială. Deși partidele sunt de acord că este nevoie de o reformă a acestor sisteme, există o opoziție considerabilă din partea populației și vin multe semne de întrebare privind sustenabilitatea unor măsuri diferite. Președintele Finlandei a solicitat guvernului demisionar să își continue rolul ca interimar până va fi format noul guvern în urma alegerilor.

În Spania, în februarie, Congresul Deputaților (echivalentul Camerei Deputaților) a respins propunerea de buget pe anul 2019, iar prim-ministrul spaniol a anunțat pregătirea pentru alegeri anticipate. Acestea vor avea loc la sfârșitul lunii aprilie, însă nu se știe care va fi impactul alegerilor asupra noului guvern, existând și posibilitatea unei alianțe opuse culorii actuale de la guvernare. PSOE este cotat cu 27%, Partidul Popular cu 19%, Ciudadanos cu 16%, Podemos cu 14% și Vox cu 13%, conform datelor unui sondaj publicat de El Mundo.

Belgia nu are un guvern federal ales din decembrie 2018, după ce Charles Michel și-a anunțat demisia pe 18 decembrie. Totuși, guvernul respectiv va continua cu un mandat interimar până la alegeri. Alegerile generale sunt programate pentru 26 mai, în același timp cu alegerile parlamentare. Criza guvernului federal belgian a culminat cu opoziția Noii Alianțe Flamande (N-VA) față de semnarea de către Belgia a Pactului internațional pentru migrație, N-VA părăsind coaliți.

Mai sunt câteva zile până când Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu va mai fi în Uniunea Europeană în urma referendumului din 2016. Încă nu s-a ajuns la un acord privind prelungirea perioadei de pregătire a ieșirii din UE, iar termenii plecării nu sunt cei doriți de premierul Regatului Unit sau de parlamentarii insulari.

Uniunea Europeană a făcut câteva concesii semnificative, incluzând posibilitatea de prelungire a termenului de ieșire dacă există un plan concret din partea Regatului Unit, a oferit interpretări legale pentru principalele subiecte ale negocierilor, inclusiv pentru aspecte ale declarației politice, și nu numai. Va fi o săptămână cu voturi importante în Camera Comunelor. Pe 12 martie, parlamentarii vor vota din nou dacă acceptă acordul pentru Brexit (au mai votat în ianuarie, fiind respins atunci, acum fiind o propunere revizuită propusă votului). Dacă va fi respinsă propunerea de acord, pe 13 martie, parlamentarii vor vota dacă ar trebui ca Regatul Unit să iasă din UE fără acord, iar pe 4 martie vor vota, dacă cad primele două moțiuni, pentru extinderea Articolului 50.

Nici cele mai mari state din Europa continentală nu au o stabilitate clară.

În Italia, mai degrabă lipsa de predictbilitatea domină scena politică, cu o coaliție populistă aflată la guvernare. Și-au îndeplinit unele promisiuni din programul de guvernare agreat, dar apar numeroase puncte divergente – de la proiecte de investiții, la buget, măsuri socio-economice și chiar rezultatele din alegeri.

În Germania, crizele recente de la guvernare arată că nimic nu este dat de la sine. Alianța CDU-CSU-SPD a fost zguduită de crizele interne din 2018. Guvernul federal este format din „marea coaliție” creștin-democrată CDU-CSU-SPD, care însă pierde din mărime pe fondul ascensiunii AfD și a Verzilor.

În Franța, „vestele galbene” au provocat o criză politică considerabilă, însă fără un impact mai jos. Mai mult, chiar dacă guvernul a avut pierderi de miniștri, acesta rezistă, uneori cu sacrificii. Mărirea salariului minim în urma protestelor „vestelor galbene” este principala măsură care a redus protestele, dar care a forțat depășirea pragului de 3% al deficitului prognozat. Mai mult, scandalurile prezidențiale sunt în floare, iar partidul prezidențial  LREM câștigase doar 32% în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2017, acum aflându-se, în perspectiva europarlamentarelor, la 23%, în competiție cu Adunarea Națională condusă de Marine Le Pen.

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *