Spre o educație europeană? Holocaustul în România și în Europa

Spre o educație europeană? Holocaustul în România și în Europa

Uniunea Europeană are o serie de competențe atribuite conform tratatelor și poate acționa în limitele acestor competențe. UE nu poate decide orice, iar statele membre au numeroase responsabilități. Articolele 3-6 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene indică domeniile de competențe exclusive ale UE, cele partajate între UE și statele membre și cele de sprijin ale UE pentru statele membre. În categoria competențelor de sprijin se află și educația, domeniul în care UE poate desfășura acțiuni de sprijin, coordonare și completare a statelor membre.

În intervenția sa din 26 octombrie, președintele francez Emmanuel Macron a ținut un discurs la Sorbona în care și-a exprimat viziunea privind viitorul Europei sau, în cuvintele sale, privind „refondarea unei Europe suverane, unite și democratice”, o suveranitate europeană menită să apere valorile și interesele europene, la categoria valori indicând libertatea, drepturile omului și justiția1.

Liantul cel mai puternic al Uniunii va fi întotdeauna cultura și cunoașterea”, a amintit președintele francez înainte de a face o serie de propuneri privind educația, formarea și multilingvismul. În ceea ce privește educația, propunerile sale propun întărirea dimensiunii europene prin mobilitatea tinerilor și standardizarea sistemelor educaționale: studenți care să vorbească cel puțin două limbi europene în 2024, reîntărirea schimburilor și cel puțin șase luni petrecute de jumătate din tinerii într-o altă țară europeană, universități europene, semestre europene și diplome europene, armonizarea și recunoașterea mutuală a diplomelor din învățământul secundar.  Dar este suficient să ne uităm doar la formă? De ce să nu învățăm cu adevărat despre istoria Europei, despre realizările, dar și despre ororile prelucrate?

Un loc care să își propune să ofere oamenilor o imagine asupra istoriei europene comune a fost lansat în urmă cu câteva luni în Bruxelles. Este vorba de Casa Istoriei Europene („The House of European History”), un proiect-muzeu lansat in aprilie 2017 despre care pot să spun că este un dezastru istoriografic.  Dacă reflectă viitorul așa cum este indicat pe site la secțiunea expoziției permanente, Europa nu are viitor. Europa Centrală și de Est apare din senin în a doua parte a relatărilor despre Europa ca un corp colectiv, singura referință la România este cea despre cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, iar europenizarea este descrisă ca un simplu proces de acceptare și implementare a legislației europene. Culmea e că acest proiect-muzeu este al Parlamentului European, deci finanțat din banii cetățenilor europeni, indiferent de originea buzunarelor din care provind acești bani.

Am scris aceste rânduri pentru că avem nevoie de o educație europeană, dar una incluzivă în conținutul ei, care să unească, nu să divizeze, o educație europeană care vorbească atât despre reușitele idealurilor europene, dar și de dramele și tragediile pe care le-a creat.

Mă gândesc la Holocaust – istoria și memoria sa – ca o componentă comună a acestei programe. Dacă, în cazul științelor exacte, disciplinele prezintă o programă de bază unică aproape în toată lumea, când vine vorba de discipline ce intră în categoria științelor sociale sau a celor care se referă în larg la societate și cultură discuția se aprinde: ce incluzi și ce nu incluzi, cum prezinți și din ce perspectivă prezinți, etc. Cele două mari războaie, Holocaustul, reconstrucția democrațiilor occidentale, dictatura comunistă, construcția europeană de după Al Doilea Război Mondial, reunificarea Europei sunt teme  ale secolului al XX-lea care ar putea face din nucleul dur al unei educații în spirit european.

Și includ fără dar și poate Holocaustul în această enumerare pentru că este povestea unei tragedii europene, chiar dacă în România pare uitată sau amintită doar când este vorba de o zi comemorativă a victimelor, când stârnește interesul vreunui universitar sau când sunt fonduri pentru diferite organizații și grupuri pentru desfășurarea vreunui proiect pe această temă.

Vedem puțin încercări de dezvoltare a unei memorii a Holocaustului în România. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” reacționează în spațiul public, avem câteva plăcuțe pe la Iași care amintesc de pogromul de aici, una prin gara din Baia Mare, o casă memorială a lui Elie Wiesel la Sighetu Marmației, un memorial prin București, câteva cursuri pentru studenții de la facultăți umaniste, un opțional nefăcut pe la școli, se mai vorbește prin două-trei conferințe în fiecare an despre pogromurile planificate și executate de autoritățile române și câteva inițiative singulare. Dar asta nu înseamnă nimic comparativ cu atrocitățile petrecute în România, cu sprijinul efectiv al autorităților române și cu complicitatea românilor.

Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România indică magnitudinea ororii din România: „Numărul evreilor români și al evreilor din teritoriile aflate sub administrație românească uciși în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Dar concluzia Comisiei în acest sens este că, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul său au fost uciși sau au murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni. În Holocuast au pierit aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată sub conducere maghiară, precum și 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte țări din Europa. […]  Din cei 25.000 de romi (jumãtate dintre ei copii) trimiși în Transnistria, aproximativ 11.000 au pierit. Comunități rome nomade vechi de secole au dispãrut pentru totdeauna.” 2

Aceasta este dimensiunea unui genocid european executat la scară largă în România, în teritoriile românești sau aflate sub autorități românești, în condițiile unei populații de aproximativ douăzeci de milioane de locuitori în 1940.

Dacă vorbim de o educație europeană, vom vorbi mai devreme sau mai târziu și despre o serie de teme europene, însă nu toate vor fi pozitive. Poate vom aminti mai mult despre această temă care, după cum arată estimările de mai sus, au distrus între 2% și 3% din populație, în cazul României, cu implicare, comenzi, execuții și complicități efective românești. Dar îmi exprim și speranța că acest subiect va fi tratat cu sinceritate, nu cu episoade uitate, mai ales că există dovezi și studii relevante.

Doar prin apărarea unor valori precum libertatea, drepturile omului și justiția, cărora adăugăm memoria, putem crea Europa amintită în început. Cazul evidențiat în articol arată ce se întâmplă în momentul în care libertatea, drepturile omului și justiția sunt ignorate și violate.

P.S.: 9 octombrie este declarată Ziua Naţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, zi ce marchează începutului deportărilor evreilor în Transnistria în anul 1941.

Articolul prezent este realizat ca follow-up în urma participării în programul Elie Wiesel Study Tour, un program sponsorizat de Ambasada SUA în România și coordonat de American Councils for International Education-Romania, cu sprijinul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” și al Ambasadei Israelului în România. Articolul exprimă viziunea autorului, iar instituțiile menționate anterior nu pot fi făcute responsabile pentru conținutul articolului. 

Articolele realizate în această serie sunt disponibile la adresa aceasta.

Lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau, 2017
  1. 2017, Macron, Initiative pour l’Europe – Discours d’Emmanuel Macron pour une Europe souveraine, unie, démocratique []
  2. 2004, Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final []

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *