Spital, COVID-19 și arși

Spital, COVID-19 și arși

Ce s-a întâmplat în seara aceasta la Neamț dovedește că în România nu s-a învățat absolut nimic din episodul Colectiv, din episodul de la Maternitatea Giulești și din altele. Absolut nimic. Tinerii frumoși și liberi recită aceleași intonații, multe dintre ele neavând nicio legătură cu probleme. „Corupția ucidă” nu este panaceu național. Soarta face ca tragedia din seara aceasta de la Spitalul Județean Neamț să aibă loc la două săptămâni după mari evenimente în amintirea Colectiv.

Fără reforma administrației nu se va îmbunătăți mare lucru în România. E o iluzie să crezi că poți trăi într-un stat minimal așa cum îl visează dreapta sau că poți amâna la nesfârșit reformele așa cum cred dreapta și stânga. Autoritatea responsabilă de calitatea în sănătatea spunea că spitalul nu îndeplinea mai mulți indicatori privind asigurarea normelor de siguranță. Chestiuni esențiale care s-au dovedit fatale în această seară. Cu aceste probleme, spitalul era în funcțiune, cu sprijin atât de la Consiliul Județean Neamț, cât și de la Ministerul Sănătății.

Problema mare a spitalului în ultimul an nu a fost îmbunătățirea activității sale, ci cine îl conduce. A avut opt așa-ziși manageri de la începutul pandemiei, veniți toți pe filieră politică, în principal ca sinecuri și oportunități de afaceri. Au fost sprijiniți de PSD, PNL și PMP. Au fost chiar scandaluri pe această temă, dar nu a avut vreo reacție, în afară de faptul că mai știu câteva persoane cum se lăuda un patron de pompe funebre că știe să administreze un spital pe baza experienței sale de afaceri. De când managementul unei instituții publice este similar cu combinațiile politico-afaceriste de pe planurile mioritice nu știu. Nu el era acum manager, ci unul pus de PNL.

Avem un medic erou care a dus la extrem jurământul depus, un sacrificiu mult prea mare. Unii observatori au rămas uimiți cât de repede a ajuns ministrul Sănătății acolo, în timp ce acest pacient încă nu fusese pregătit să plece spre București. Se discută despre transportarea sa în Belgia. Are o familie cu doi copii și, sper, nu va fi îndurerată. Dar amintesc cazul lui din două puncte de vedere. Pe de o parte, angajații spitalului știau de nesiguranța de acolo. Este imposibil să nu o știi când mergi zilnic la muncă acolo. Nu am văzut acțiuni serioase de protest împotriva managementului pentru ceea ce se întâmplă. Pe de altă parte, am văzut acum două săptămâni un festival de comemorări post-Colectiv și aprobată în Parlament o lege privind sprijinirea victimelor din prisma costurilor de tratament. Legea a fost așa de prost scrisă încât este nevoie de o altă lege pentru victimele din seara aceasta, dacă va fi cazul de ajutor. Acesta este nivelul legislatorilor țării.

Toată birocrația care este criticată mereu arată că are un sens. În tragedia spitalului din Neamț, birocrația a fost ignorată. Atitudinea de „hârțogăraie” îi elimină sensul. Și vedem tragediile care apar în lipsa controalelor adecvate.

Închei cu discuția despre demisii. Sper că acum ne-am dat seama cu toții ce țeapă am luat cu toții în 2015 cu cerința străzii de demitere a prim-ministrului. Putem depune un efort să identificăm corect responsabilii, iar justiția să nu fie o bâtă politică în mâna celui care are puterea pentru a-i lovi pe cei din opoziție. Față de un SRL de apartament, cazul de la Colectiv, procedurile sunt mult mai clare în cazul unui spital. În principiu, ar trebui să fie multe semnături și aprobări unde nu era cazul.

2020. Săracii oameni au intrat într-un spital, la o secție de terapie intensivă, cu speranța că se vor trata de COVID-19, și ajung pe lumea cealaltă trecând prin infernul arsurilor. Discuția despre cauzele tehnice o las pentru specialiști.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *