În timp ce președintele Serbiei este primit la Beijing, un marfar din China pleacă spre Budapesta

În timp ce președintele Serbiei este primit la Beijing, un marfar din China pleacă spre Budapesta

Li Keqiang, prim-ministrul Republicii Populare Chineze, l-a primit la Beijing pe Tomislav Nikolic, președintele Serbiei, pe 31 martie, unde au discutat despre comerț și investiții, cu accent pe infrastructură, producție și alte modalități de cooperare. Formatul 16+1 a fost adus în discuții, iar proiectul liniei feroviare dintre Belgrad și Budapesta este oferit ca exemplu de bună practică în ceea ce privește cooperarea dintre China și statele din centrul și estul Europei.

Linia de mare viteză între Belgrad și Budapeste este un proiect bazat pe o investiție-împrumut prin care este finanțată realizarea sa, proiectul fiind propus din 2013 de China, iar realizarea sa începând în 2017. BBVA estimează că ar fi nevoie de șase milioane de pasageri anual pentru a fi fezabilă, însă rămâne de văzut dacă într-adevăr raționamentul economic primează în această investiție. Cert este că investiția se ridică la 2,89 de miliarde de dolari, iar Comisia Europeană anchetează dacă proiectul s-a desfășurat respectând de către partea ungară a legislației europene privind achizițiile publice în cazul marilor proiecte de transport, o speță asemănătoare cu cea câștigată de Ungaria cu privire la contractul acordat Rosatom pentru construcția unei centrale nucleare.

Revenind, Serbia are un parteneriat strategic cu China, iar faptul că discursul public se învârte în jurul dorinței pentru mai multă cooperare nu ar trebui să fie surprinzător.

În timp ce Xi Jinping se pregătește să viziteze Finlanda (4-6 aprilie) și Statele Unite (6-7 aprilie) în prima vizită către un stat membru al Uniunii Europene din acest an și prima întâlnire cu Donald J. Trump, lucrurile se mișcă pe plan terestru. Introduc această paranteză, deoarece pe 1 aprilie a fost adoptat un ordin executiv promis în campania de Trump privind deficitul comercial cu China și impactul acordurilor comerciale multilaterale, unul dintre principalele subiecte de campanie, iar dinamica cooperării sino-chineze este releventă, chiar dacă nu avem o cooperare economică relevantă nici cu SUA, nici cu China.

Dacă pe 18 ianuarie sosea la Londra, după 18 zile, primul marfar cu 34 de vagoane încărcat cu produse realizate în China, plecat din Portul Yiwu, adăugând astfel Londra pe lista celor 15 orașe ca destinații ale rutelor trenurilor chineze peste hotare, o nouă conexiune a fost marcată pe 1 aprilie.

sursa harta: Google Maps

Sâmbătă, un marfar a plecat din Xi’an (Shaanxi) cu destinația Budapesta. Este estimat că va ajunge în 17 zile, urmând o rută ce constă în Xinjiang, Kazakhstan, Rusia, Belarus, Polonia, Ungaria. Deși 17 zile par destul de mult, Xinhua informează că este o rută cu 30 de zile mai scurtă față de alternativele avute.

railway track sine cale ferata
sursa imagine: railway track/Shutterstock.com

Altfel spus, în curând vom importa mărfuri din China din Budapesta. Nu este o noutate, dar este o alternativă bună pentru intrarea pe piața unică, iar Budapesta a reușit să se conecteze la rutele feroviare între China și Europa. Plus că sunt în Schengen. Luând în considerare celelalte investiții, reușește să se afișeze ca un hub regional în privința conexiunilor cu Europa centrală și de est, dar și cu zona balcanică.

România a pierdut oportunitatea să devină un centru regional în privința conexiunilor pe care le putea stabili. Și nu vorbesc doar de legăturile Europa – China, ci și de cele Europa – Turcia, care deja pe anumite sectoare merg prin Bulgaria-Serbia sau prin Grecia. Desigur, mai sunt proiecte și mai apar altele unde diferiți actori din România sau statul român se pot înfige, dar mai puțin importante. Așa se întâmplă când nu investim în resursa umană, iar elitele sunt oarbe, puține sau oportuniste, cărora li se adaugă atitudinile de „mie ce îmi iese la această afacere” și de „pus bețe-n roate”. Așa s-au dus și miliarde de euro din fonduri europene care puteau fi folosite pentru modernizarea țării, așa s-au dus și oportunitățile (încă deschise) oferite de Fondul Juncker.

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *