Securitatea alimentară. Câteva gânduri

Securitatea alimentară. Câteva gânduri

Mi-am amintit recent de intervenția unui fost absolvent al liceului pe care l-am terminat acum câțiva ani, absolvent din anii ’50+, în care a amintit și problemele alimentare din acea perioadă. Anterior, în anii de război și imediat după, România a trecut printr-o perioadă de secetă și foamete. Bunicii și străbunicii noștri, dacă mai trăiesc, au trăit acele vremuri, un semn că nu sunt foarte îndepărtate.

În 2019, această problemă pare mai puțin importantă, deși rapoartele indică un număr semnificativ de persoane care merg la culcare flămânde. Inflația,  aprovizionarea, disponibilitatea unor venituri de bază realiste, arhitectura sistemului social din România și neactualizarea principalilor indicatori care stau la baza măsurilor de ajutor social contribuie la acutizarea acestei probleme. Problema este vizibilă în toate orașele, de la oameni forțați să cerșească pentru că nu au ce mânca (nu mai vorbim de medicamente, chirie și utilități) sau care stau cu frica zilei de mâine. Celor bătrâni le creează probleme de a-și asigura simpla existență, celor tineri le provoacă daune pe termen lung, o pierdere și pentru ei, și pentru comunități, și pentru țară. 9% din copiii din România se culcă flămânzi, conform unui studiu realizat de World Vision.

Este o provocare care rămâne și este nevoie nu numai de intervenții particulare, ci și de măsuri sistemice, de politici publice implementate de la A la Z. Este un subiect despre care nu se vorbește, dar ale cărui efecte sunt vizibile, de la randamentul copiilor la școală la plecarea părinților la muncă în afară. Desigur, nu este o singură cauză.

Citind discursul Înaltului Reprezentat al Uniunii Europene pentru Politica Externă și de Securitate Comună, Federica Mogherini, vezi imaginea generală, fiind una dintre nevoile cu adevărat presante pe plan global. Foametea generează conflicte, foametea generează subdezvoltare.

Alimentația este o chestiune de securitate. Foametea nu este doar o consecință a conflictului. Este deseori cauza sa. Și foametea poate fi de asemenea o armă de război.

Nu este nevoie să vă explic vouă, celor prezenți în această sală, acest lucru, dar probabil știți mai bine ca mine că mulți din întreaga lume, incluzând decidenți, încă nu înțeleg acest simplu fapt: investiția în securitatea alimentară este o investiție în prevenirea conflictelor și în soluționarea acestora. Este o modalitate de a preveni următoarea criză și de a sprijini rezolvarea unora existente.

Discursul a avut loc în contextul lansării unui raport global privind securitatea alimentară în 2019. Raportul este o inițiativă a FAO, IFPRI și WFP, sprijinită de Uniunea Europeană și Statele Unite, un demers de colaborare între părțile interesate care arată o imagine gravă asupra securității alimentare. Europa nu este în lista principalelor crize alimentare ale anului 2018, dar este și cea mai dezvoltată regiune de pe glob. Sute de milioane de oameni sunt într-o situație în care foametea este acută, în care se moare din acest motiv în prezent.

Este un subiect de gândit. Și de acționat.

world
sursa imagine: paper figures forming world map|Shutterstock

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *