Să spunem da unor manuale… mai noi

Manualele folosite pentru învățământul preuniversitar din România, în multe cazuri, sunt vechi. Uitându-mă pe lista cu manualele aprobate pentru anul școlar 2012-2013, am observat o serie de manuale ce au văzut tiparul acum zece ani, chiar și mai bine.

Acum, apar două întrebări:

  1. Realitatea de acum zece ani este identică cu prezentul pentru a putea considera că nevoile  elevilor sunt aceleași?
  2. În condițiile dezvoltării accesului la Internet și a accesului la un calculator personal, care este rolul cărților printate și de ce acestea trebuie să domine piața într-o proporție foarte mare?

Personal, vin cu exemplu clar: anul acesta, în clasa a XII-a, studiez după un manual vechi, în care România abia a intrat în Uniunea Europeană. Norocul meu este curiozitatea pe care o manifest față de anumite domenii și un profesor care se informează continuu, căci altfel manualul, cât și programa, au nevoie de o actualizare.

Se pare că noul ministru al educației, prof. univ. dr. Remus Pricopie, vine cu o soluție, ba mai mult, recunoaște că ideea nu este la prima încercare și, în plus, se caută și introducerea fondurilor structurale în ecuație.

Mai multe pe Realitatea.Net.