Revine chestiunea antisemitismului în Europa

Revine chestiunea antisemitismului în Europa

Europa nu pare să-și fi revenit din crizele în care antisemitismul a caracterizat discursul public, activitatea publică și credințele individuale.

În ultimii ani, chestiunea antisemitismului a stat ascunsă – cel puțin în media – în spatele unor alte teme. Însă perioada de latență pare să fi ajuns la final, scenele unui antisemitism militant fiind tot mai des relatate de media. Care să fie motivul? Lipsa de cunoștințe? Depărtarea de tragediile secolelor anterioare? Ascunderea antisemitismului sub alte atitudini? Ignoranța?

Datele recente la nivelul unor state din întreaga Europă privind memoria Holocaustului sunt îngrijorătoare, la fel și ignoranța unor lideri politici de prim rang.  Un demers comandat de CNN de anul trecut arată profunzimea antisemitismului în Europa, cu stereotipuri promovate fără probleme. Mai bine de un sfert din europenii intervievați considerau că evreii au prea multă influență în finanțe și afaceri. O treime dintre europeni răspund că nu știu nimic sau foarte puține despre Holocaust.  La fiecare cinci tineri francezi, unul spune că nu a auzit niciodată de Holocaust. O treime din respondenți consideră critica la adresa Israelului ca fiind motivată de antisemitism (CNN, noiembrie 2018, A Shadow Over Europe).

Trendul este confirmat și de datele Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA), în raportul publicat la sfârșitul anului 2018 privind datele disponibile despre manifestarea antisemitismului în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene între 2007 și 2017 (unde amintește nevoie de acțiuni concertate între autorități și societatea civilă, recunoscând totodată problema deficitului de date) și în raportul privind percepția antisemitismului bazat pe un chestionar privind discriminare și crimele motivate de ură (hate crimes) la adresa evreilor (publicat tot la sfârșitul anului 2018). 89% dintre respondenții chestionarului consideră că antisemitismului a crescut în țara în care locuiesc în ultimii cinci ani, cu manifestări problematice pe internet și în social media, în spațiile publice, în media și în viața politică. 28% au fost hărțuiți cel puțin o dată în anul precedent, în rândul celor recunoscuți ca evrei hărțuirea ajungând la 37%. 40% sunt îngrijorați să nu fie atacați fizic, 38% iau în considerare emigrarea din lipsa de siguranță în statele europene în care locuiesc, iar 34% evită să viziteze situri sau să participe la manifestări evreiești din cauza percepției lipsei siguranței. Poate și mai îngrijorător este că 77% dintre respondenții care au exprimentat acțiuni discriminatorii nu au raportat cele mai grave incidente autorităților sau organizațiilor responsabile.

Raportările din 2018 anunțate public de autoritățile din Franța și Germania indică o creștere semnificativă a ofenselor la adresa evreilor: o creștere a incidentelor cu 74% în Franța și cu 60% în Germania. Doar în Franța, recent, câteva manifestări antisemite semnificative includ afectarea simbolului luptei pentru drepturile omului, fosta politiciană franceză și supraviețuitoare a Holocaustului, Simone Veil, uciderea supraviețuitoarei Holocaustului Mireille Knoll în Franța în 2018, asaltul verbal al  unor „veste galbene” asupra filozofului Alain Finkielkraut în Paris. Nici Berlinul nu scapă, iar acțiuni similare pot fi identificate și în alte state europene, inclusiv în România.

La nivel european, a fost propus un plan pentru combaterea antisemitismului, însă provocare necesită o participare activă la nivelul societății.

Sursele antisemitismului sunt atât moștenite, cât și de relevanță nouă. Miturile și stereotipurile despre evrei au rămas înrădăcinate în societățile europene, memoria istorică pare să se cufunde încet, încet în uitare, activitățile educaționale și culturale au redus din importanța rolului mesajelor de combaterea a antisemitismului și xenofobiei, atitudine revizioniste și discursurile politice similare au crescut.

O bună educație joacă un rol important în combaterea fenomenelor precum antisemitismului, însă este insuficientă având în vedere presiunile crescânde. Crearea unor țapi ispășitori precum George Soros de către lideri politici iresponsabili, fie că sunt la Budapesta sau la București, este un exemplu clar de impulsionare a acestui fenomen, precum și a altor conspirații. Conflictul arabo-palestinian, puternicile atitudini anti-evreiești și anti-Israel din Europa de Vest alimentează alte direcții de dezvoltare anti-semitismului, bazat pe un număr semnficativ de persoane cu istoric imigraționist și pe mișcările politice de extrema stângă și de extrema dreaptă.

Mai sunt și alte motive, întrebarea rămâne ce e de făcut.

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *