Reguli într-un joc de prezidențiale

Reguli într-un joc de prezidențiale
debate alegeri

Pe zi ce trece, devin un suporter din ce în ce mai înfocat al sistemului de desemnare a președintelui din Statele Unite ale Americii. În schimb, pot spune clar că nu sunt un fan al sistemului american, însă din punct de vedere al desfășurării alegerilor prezidențiale, nu am ce să critic. Ce apreciez, în mare, este faptul că există o triere a candidaților, există ieșiri în public ale acestora, dar și discurs și dezbatere.

Latura divină a președintelui

Până acum, nu am văzut niciun candidat care să iasă în față și care să spună ce poate să facă președintele. Cred că ar fi un pas pierzător pentru respectivul, însă ar aduce un mare plus opiniei publice. În România, președintele are o aură teocratică, o origine divină care, în mentalul colectiv, are puteri nelimiate, poate distruge și salva universul cu o declarație neargumentată la televizor1.

O altă perspectivă asupra acestei idei, este invocarea religiei. Atât timp cât în România și oriunde altundeva jurământul va fi făcut pe diferite cărți religioase, cât timp candidații se vor prezenta alegătorilor, în mod rațional, în cadrul unor evenimente sociale de tip religios2 sau cât timp afilierea religioasă va fi invocată drept atu, voi fi sceptic la ceea ce se numește cursă pentru alegerile prezidențiale.

Mitul serviciilor secrete

Cine se teme de serviciile secrete? În mod rațional, am avea puține motive pentru a face acest lucru. Într-un stat democratic, cu atât mai mult. Dar România nu este o democrație, mai are de crescut și, din păcate, riscă să nu ajungă prea curând la nivelul în care cetățenii vor avea o cultură politică și o educație pentru democrație și implicare în comunitate. Este în tranziție, cu derapaje, cu declarații extremiste ale guvernanților, cu atacuri la adresa statului de drept.

Poporul român a fost în temnița serviciilor în perioada comunistă. Acestea dictau ceea ce se întâmplă. Eliminau oameni și realizau scenarii. Demnitatea umană a fost abuzată zi de zi, din 1945 până în 1989 de Rusia3, PCR și Securitate. Când două generații sunt abuzate, căzând victime sau devenind marionetele sistemului, și a treia are sechele. România începe să fie condusă de a treia generație, ceea ce mă face să cred că doar timpul și investiția în educație și în resursa umană va transforma ceva.

Dacă îmi poate evidenția cineva vreun succes al serviciilor de informații române, dacă îmi poate spune cineva care este rolul acestora și de ce ar trebui finanțate, poate îmi voi schimba opinia cu privire la inutilitatea acestora, necontând că sunt în subordinea Președinției, a Prim-ministrului sau a MApN-ului. Epoca lor, cel puțin în România, a trecut.

Din aceste motive, nu cred în interese și în eroii salvatori veniți din sfera serviciilor. Desigur, dacă aceștia vin cu un program și își dovedesc competența și expertiza, atunci vorbim de o altă situație, dar aici mă refer strict la candidații necunoscuți, apăruți, semnați care joacă unul sau mai multe roluri în favoarea unor candidați.

Show-ul politic are rating

În proporții prea mari, sfera politică românească este lipsită de coerență, de pregătire și de capacitatea de a dialoga. Avem două motive pentru această situație de fapt: 1) slaba educație și cultură politică a politicienilor4 și 2) slaba pregătire și educație a masei de alegători5. Pe românește, așchia nu sare departe de trunchi sau, la așa alegători, așa aleși.

Această clasă politică mai are și dezavantajul că este destul de puțin numeroasă și cu o serie de obstacole. Tot aici, adaug și frica celor care pot crea coență, cu un nivel bun de pregătire, de a se implica, precum și pe cei care cred că după un anumit nivel de pregătire, ți se cuvine acel ceva în mod automat. Aparent buni și fricoși. Aceștia trebuie să iasă din ascunziș și să discute cu oamenii, să iasă din casă, să meargă la oameni și să le prezinte oferta pe care le-o propun. Și, credeți-mă, oamenii au mai multă încredere în cei cu care interacționează decât imaginea seacă de pe afiș sau circul de la televizor.

Cetățenii primesc ceea ce cer. O lege de bază din economie, a cererii și ofertei, funcționează și în cadrul spectacolului politic. Acesta este lipsit, în mare parte, de o strategie pentru cetățeni. Politica se face pentru cetate, nu pentru interesul personal. Schimbare, în cazul acesta, poate veni din ambele părți. Despre mass-media, aceasta oferă ceea ce i se cere.

Să moară și capra vecinului

Am evidențiat mai sus show-ul politic lipsit de dialog. Cei care comunică sunt destul de puțini, dar lipsește și un dialog de bun simț între grupurile politice, lipsește sinteza. Faptul că unii candidați refuză dialogul și dezbaterea în alegeri, iar alții aruncă cu roșii și castraveți între ei este trist, dar și mai rea este lipsa legăturilor în politicile implementate, în strategii. Actul de a distruge nu este benefic, chiar dacă există viziuni diferite. Poți construi și fără să distrugi. Poți arăta ce poți construi.

Mai sus, am evidențiat câteva absurdități ale comportamentului prezidențiabililor și grupurilor din care aceștia fac parte pentru alegerile din această toamnă. Comporatamentele de tipul acesta nu numai că au o contribuție semnificativă la diminuarea dezvoltarii nivelului de bunăstare al cetățenilor, dar reușesc să întemnițeze spiritual alegătorii.

Îmi doresc să văd discursuri coerente ale candidaților, cu programele politice la vedere, cu dezbateri publice și deschidere către dialog cu electoratul, discursuri bazate pe realitățile funcției prezidențiale și nu pe argumente demagogice, religioase și de bătălie politică. Unii sunt pe drum acesta, alții nu sunt.

Dacă nu avem aceste elemente și nu corectăm aspectele evidențiate ma sus, alegerile prezidențiale sunt un joc de-a democrația… tranzițională sau cum este. Putem să mărim chinul sau să colaborăm pentru progres. Partea negativă cu măritul chinului este că, după un timp însemnat de neparticipare politică, cetățenii s-ar putea să răbufnească.

  1. tot pe ideea de mai sus, specific și faptul că președintele ar trebui să fie mai liniștit în declarații politice și etichetări, comportament consemnat de la Iliescu încoace, dar să informeze constant națiunea []
  2. și nu sunt ipocrit, și eu aș face asta în prezent, căci este o metodă eficientă de promovare pentru toate părțile, iar altele nu există []
  3. URSS []
  4. bun, unii vor spune că e treaba staff-ului să se ocupe de asta, ceea ce exclude utilitatea lor, idee cu care nu sunt de acord; oamenii politici sunt cei care pot accelera schimbarea, reforma și dezvoltarea societății, având capacitatea de a-și asuma riscuri, de a face compromisuri, de a negocia []
  5. încă suntem în situația în care avem un procent foarte mare din populația tânără și adultă fără studii superioare sau cu o slabă pregătire tehnică profesională și vocațională, în care există o rată destul de mare raportată la media Uniunii Europene cu privire la abandonul școlar, dar, mai trist, există și este întreținută o divergență de clase []

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.