Referendumul din Macedonia. Probleme

Referendumul din Macedonia. Probleme

FYR Macedonia a desfășurat un referendum pe 30 septembrie 2018 privind schimbarea numelui în Macedonia de Nord.

Întrebarea la referendum a fost diferită – mai multe în una singură, liderii încercând să atragă votul pozitiv prin aducerea în discuție a perspectivelor aderării la Uniunea Europeană și la NATO. De altfel, rezolvarea disputei numelui și a altor dispute asociate este o condiție pentru aderarea la UE și NATO.

Teoretic, toate lucrurile erau bune. O condiție peste aderare era rezolvarea disputei cu Grecia privind numele, fiind atins un acord între cele două republici anterior, acord atins între Macedonia și Grecia, ratificat și de legislativ.

Doar că a apărut un referendum consultativ în discuție, neobligatoriu, însă pe o temă care necesită modificări constituționale, un referendum care a schimbat perspectivele. Întrebarea pusă la referendum a fost următoarea: „Sunteți în favoarea aderării la Uniunea Europeană și NATO prin acceptarea acordului între Republica Macedoniei și Republica Greciei?”.

94,18% dintre respondenți au zis „da”, 5,82% au zis „nu”. În jur de 63% din alegători nu au fost la vot, pragul de validare fiind de 50%.

Prim-ministrul Zoran Zaev a promis că va promova mai departe prin parlament schimbările în pofida invalidării referendumului (are nevoie de două treimi din parlament pentru aprobarea referendumului), fiind un puternic promotor al votului pentru „da”, chiar dacă regulile de organizare a referendumului invalidează acest demers.

De partea cealaltă s-a aflat președintele George Ivanov și partidul care îl susține – VMRO-DPMNE, un partid pro-european, pro-NATO, dar care are și o dimensiune identitară care a făcut să își manifeste opoziția față de acceptarea acordului cu Grecia. Adăugăm acestei probleme contextul politic, plus sprijinul unor grupuri care se împotrivesc extinderii UE și NATO în Balcanii de Vest mai mult, iar rezultatul este un boicot de succes, cu doar 36,91% din oameni prezenți la urne.

Din cei aproximativ 1.800.000 de alegători, doar vreo 666.000 au fost prezenți. Regulile de organizare a referendumului au blocat ambițiile pro-europene și pro-euroatlantice pentur moment, cel puțin fără să luăm în calcul determinarea politică.

Acordul de nume între Atena și Skopje crease o oportunitate istorică din punct de vedere securitar, economic, social, o oportunitate unică în generații pentru Macedonia. Rămâne, cum spuneau într-o declarație comună și președintele Consiliului European, Donald Tusk, și secretariul-general al NATO, Jens Stoltenberg, „în mâinile politicienilor din Skopje să decidă calea. Deciziile pe care le vor lua în zilele și săptămânile următoare vor determina soarta țării și poporului lor pentru generații care vor urma”.

În final, putem reflecta la faptul că România a aderat la UE și la NATO fără avea această problemă, iar politicienii de la acel moment au fost suficient de înțelepți pentru a nu se juca cu focul.

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *