Prima generație de reprezentanți care a pierdut drepturi ale studenților și tinerilor

Prima generație de reprezentanți care a pierdut drepturi ale studenților și tinerilor

În istoria post-decembristă, cu greu studenții și tinerii și-au câștigat drepturi și beneficii. Politizarea este unul dintre motivele pentru care organizații de tineri și studenți nu au reușit să se impună mai mult, servind adesea agende politice. Nu puțin au fost liderii studenților și tinerilor care s-au trezit ulterior în funcții publice pe filiera de partid. În sector, sunt cunoscute afilierile organizațiilor de studenți și tineri. Acest lucru a contribuit la decredibilizarea organizațiilor de tineri și studenți și, pe termen lung, la ignorarea lor.

Mai mult, organizații de tineri și studenți nu reușesc să mai atragă tinerilor. Apatia față de organizații este generalizată, iar acest lucru nu aduce probleme doar în raport cu aceste categorii, cât și pe termen lung. Elemente ce țin de solidaritate socială sunt afectate. Aceste organizații au pierdut studenții și tinerii pentru că nu au livrat rezultate. S-au întors la vechea poziție de braț nonguvernamental al statului pentru zona de tineret și studenți. Acestui fenomen îi putem adăuga și politizarea internă care a dus la evitarea temelor care contează pentru marea masă de studenți din țară. Practic, urmărirea unor agende personale a distrus mișcarea studențească din România. Nu mai există teme relevante pentru tineri și studenți în această mișcare Așa se face că în prezent, la o analiză atentă a drepturilor, libertăților și beneficiile pe care le au tinerii și studenții din Uniunea Europeană, România este la coada clasamentului.

Ultimele faze ale degenerării organizațiilor de tineri și studenți includ semnarea de rezoluții cu toate partidele pentru anumite propuneri, tot felul de rezoluții care nu se găsesc în acțiunile de follow-up, dacă excludem accesul la granturi și alte beneficii de la stat pentru organizație, includ proiecte de tip watchdog pentru diferite teme – cum ar fi calitatea învățământului superior, dar preluând abordarea nocivă din universitățile vest-europene în care nu se discută despre responsabilitățile și obligațiile studenților, includ compatibilizarea cu o serie de agende de partid. Nici nu mai contează amicițiile dincolo de un dialog funcțional între reprezentanții studenților și tinerilor, pe de o parte, și liderii politici, pe de altă parte.

COVID-19 a evidențiat din plin eșecul acestei generații de reprezentanți ai studenților și tinerilor. Mai toate guvernele europene (și extra-europene din țările dezvoltate) au avut grijă să ofere facilități pentru studenți și tineri pentru a face față cu brio pandemiei. Acest lucru nu este valabil în România, în care sprijinul a fost zero. Mai mult, în unele locuri precum Universitatea din București, unii studenți s-au trezit și cu taxe mai mari în plină pandemie. Cerințele acestora de la revenirea de după pandemie au rămas încă la nivelul rezoluțiilor puțin concrete și al unor puncte destul de limitate ca imaginație. Noroc cu Parlamentul European că a a propus ca în planul de redresare să fie și măsuri pentru tineri. Pe fond, aceștia vor plăti în următorii 40 de ani împrumuturile și granturile prin PNRR din taxe, impozite și activitatea economică pe care o vor avea.

Absurdul face ca în Franța studenții să se bucure un prânz complet cu un euro pe zi în pandemie în timp ce în România nu există așa ceva. Chiar președintele Emmanuel Macron a ieșit cu această măsură. În cantinele studențești din România îți iei cu un euro jumătate snițel și atât, ori un castronel cu varză.  Mai mult, au primit și alte beneficii alimentare și nu numai în timpul pandemiei. Alte state au oferit și beneficii financiare. În România, tinerii și studenții sunt certați de decidenți, făcuți „asistați social”, iar culmea face că, în cazul studenților, au pierdut și gratuitea la transport feroviar câștigată în urmă cu patru ani. Un ciclu electoral a ținut, nici nu a contat că tinerii frumoși și liberi au fost pe baricadele luptei anticorupției politice de partea celor care le-au tăiat beneficiile.

Dar nu este tot. Mai este cel mai mic buget alocat educației. Dacă intrăm în detalii privind facilitățile pentru întemeierea unor familii, taxele mai mari la Biblioteca Națională, programul de antreprenoriat tăiat, dezvoltarea de ecosisteme de tineret la nivelul autorităților locale, locuri de muncă decente pe piața muncii, situația devine amară. În schimb, s-au înființat zeci de consilii consultative, comitete și comisii, ședințe fără număr în care își pierde timpul prima generație de reprezentanți ai studenților și tinerilor care au pierdut drepturile celor pe care îi reprezintă. Au rămas cu TikTok, YouTube, facilități pentru organizatorii Untold și pozele de la întâlnirile cu politicieni.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *