Plagiatul e plagiat, fie că vorbim de licență sau de doctorat

stop plagiat

Plagiatul e plagiat, fie că vorbim de licență sau de doctorat

Cel mai recent scandal din spațiul public este reprezentat de acuzația de plagiat la adresa unuia dintre vârfurile de lance ale mișcării anti-plagiat din România, jurnalista Emilia Șercan, cea care a dezvăluit numeroase lucrări plagiate ale unor personalități din România și care se luptă în instanță pentru accesul la informații care într-o democrație reală ar trebui să fie publice.

Plagiatul e plagiat, indiferent că este la licență sau la doctorat

Înainte de publicarea unui volum intitulat „Fabrica de doctorate” în cadrul Bookfest și în timp ce susținea prezentări despre epidemia de plagiat din universitățile militare din România în cadrul unor conferințe internaționale, o publicație locală din Sibiu arăta un posibil caz de plagiat în cazul lucrării de licență a jurnalistei. Rămâne de văzut dacă cazul este adevărat sau nu, însă atât timp cât există suspiciuni este important să fie analizate.

Argumentul „plagiatul la licență este diferit față de plagiatul la doctorat” este irelevant și o încercare de a reduce intensitatea faptei în discursul public. Finalizarea studiilor  universitare asigură accesul la noi oportunități pe treapta profesională, iar lucrarea de licență este o parte integrată de cele mai multe ori în condițiile obligatorii fără de care nu poți să termini studiile.

Prin urmare, pe lângă faptul că plagiatul este un act de corupție morală, obținerea pe nedrept a unor beneficii rămâne o problemă. Fără licență, nu poți merge spre ciclul următor de studii și de perfecționare sau nu poți accesa o serie de locuri de muncă, unul dintre motivele pentru care, la un alt nivel, este puternic criticat fenomenul doctoratelor plagiate.

Prin urmare, dacă vorbim de un plagiat în cadrul jurnalistei Emilia Șercan (rămâne de demonstrat, probabil vom afla în zilele următoare), vorbim cu aceeași greutate ca în cazul plagiatelor unor falși doctori precum Cristian Bușoi, Gabriel Oprea sau Laura Codruta Kovesi. Nu cred în relativizarea furtului academic doar pentru că vorbim de diferite trepte ale studiului sau de diferite persoane.

Activitatea de luptă împotriva plagiatului nu este discreditată

Activitatea anti-plagiat și de deconspirare a imposturii din spațiul public nu este discreditată de aflarea unor informații de acest fel. Mesajul transmis nu este compromis, însă este necesar să vedem și păcatele celor care sunt în tabăra noastră sau în tabăra opusă. Informațiile viitoare vor continua să fie relevante.

Discursul de victimizare nu face deloc bine imaginii, având în vedere rolul asumat. De altfel, a spune că se încearcă scoatele din presă prin aceste presiuni nu este un scenariu conform cu realitatea într-o democrație. Din contră, ar trebui să reprezinte un impuls pentru continuarea activității, fiind o dovadă că informațiile publicate au un efect pozitiv la nivelul întregii societăți.

Prin urmare, indiferent de rezultatele verificării, activitatea de activist anti-plagiat rămâne o mărturie în spațiul public a contribuțiilor aduse unui subiect important. Problema este urmarea acestei activități, întrucât subiectele dezvăluite par să fie șterse. Unii renunță la titlurile obținute în mod incorect, recunoscând că era la modă să le obțină astfel și conștientizând impactul negativ la nivelul societății al aceste activități. Alții merg mai departe, își apără plagiatul sau se ascund în fața unor comisii.

stop plagiat

sursa imagine: stop plagiarism/Shutterstock.com

O problemă cu licențele din România

Am aflat că lucrările de licență sunt păstrate obligatoriu doar cinci ani în arhivele universităților, chiar dacă titlul obținut are o relevanță pe întreg parcursul vieții. Este o situație care trebuie corectată, unele lucrări putând aduce chiar o valoare adăugată (în teorie, toate ar trebuie să vină cu această valoare adăugată, dar nu am așteptări imposibile).

A doua problemă este legată de vechea poveste a depozitarelor lucrărilor de licență. Exista un proiect de lege neaprobat acum câțiva ani, dar subiectul a murit. Este nevoie de un depozitar public pentru lucrările de licență, accesibil prin intermediul internetului. Când îl vom avea? Depinde de presiunea publică, din câte văd, însă nu va fi prea mare când jumătate din studenți1 își obțin prin plagiat diplomele de studii universitare.

A treia problemă constă în atenția acordată plagiatului în mediul universitar și metodelor de instruire a studenților astfel încât să îl evite. Evitarea nu este suficientă, dar cunoașterea modului în care se poate cita corect, cunoașterea modului în care se poate parafraza, în care se poate construi un argument fără a fura ideile altora sunt pași înainte.

  1. nu am nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații []

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *