Pașoptiștii ar fi fost împotriva USR (și PNL)

Pașoptiștii ar fi fost împotriva USR (și PNL)

„USR își asumă ca generație un destin neo-pașoptist. De aceea vom finaliza ce au început pașoptiștii atunci când au declanșat prima modernizare a României: suntem români mândri de tradițiile noastre, într-o Europă care cultivă specificul fiecăruia.” – USR (din programul politic pentru poziționarea ca „USR centru-dreapta modern”)

Uniunea Salvați România aduce în discuție pașoptismul. Nu sunt singurii, căci și-l revendică și Partidul Național Liberal. Problema cea mai mare este că se bazează pe o imagine superficială a pașoptismului și ce a reprezentat acesta la vremea respectivă. Ambele partide cad în această capcană. Pașoptismul a fost un proiect de eliberare națională și de construire a țării. Este mult spus modernizare, dar era, într-adevăr, un proiect progresist. Cei care își revendică acum originile și ideile pașoptiste nu par a fi de acord cu pilonii de bază ai pașoptismului. Mai mult, USR și PNL elimină din mitologia pașoptistă instituții cheie promovate de aceștia. Nu ai cum să vorbești de neopașoptism fără pașoptism.

În acest context, readuc în discuție angajamentele politice ale pașoptiștilor. Apelul la memoria istorică este necesar pentru a opri deturnarea unor termini.

În Țara Românească, reprezentativ pentru programul revoluționar pașoptist este programul Proclamației de la Islaz, citit de Ion Heliade Rădulescu la 9 iunie 1848 la Islaz, în Romanați (Teleorman, mai târziu). Ce măsuri promovau revoluționarii în numele poporului român de la acea dată?

  • 1. Independenţa sa administrativă şi legislativă pe temeiul tractatelor lui Mircea şi Vlad V, neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
  • 2. Egalitatea drepturilor politice.
  • 3. Contribuţie generală.
  • 4. Adunantă generală compusă de reprezentanţi ai tutulor stărilor soţietăţii.
  • 5. Domn responsabil, ales pe cinci ani, şi căutat în toate stările soţietăţii.
  • 6. Împuţinarea listei civile; ardicarea de orice mijloc de corumpere.
  • 7. Responsabilitatea miniştrilor şi a tutulor foncţionarilor în foncţia ce ocupă.
  • 8. Libertatea absolută a tiparului.
  • 9. Orice recompensă să vie de la patrie prin reprezentanţii săi, iar nu de la domn.
  • 10. Dreptul fiecărui judeţ de a-şi alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul popolului întreg de a-şi alege domnul.
  • 11. Gvardie naţională.
  • 12. Emancipaţia mânăstirilor închinate.
  • 13. Emancipaţia clăcaşilor, ce se fac proprietari prin despăgubire.
  • 14. Desrobirea ţiganilor prin despăgubire.
  • 15. Reprezentant al ţării la Constantinopole dintre români.
  • 16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot românul de amândouă sexele.
  • 17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au funcţii.
  • 18. Desfiinţarea pedepsei degrădătoare cu bătaia.
  • 19. Desfiinţarea atât în faptă, cât şi în vorbă a pedepsei cu moartea.
  • 20. Aşezăminte penitenţiare, unde să se spele cei criminali de păcatele lor şi să iasă îmbunătăţiţi.
  • 21. Emancipaţia israeliţilor şi drepturi politice pentru orice compatrioţi de altă credinţă.
  • 22. Convocarea îndată a unei Adunanţe generale extraordinare constituante, alese spre a reprezenta toate interesele sau meseriile naţiei, care va fi datoare a face Constituţia ţării pe temeiul acestor 21 articole, decretate de popolul român.

Nu este nevoie de traducere pentru aceste măsuri. Propunerile sunt prin natura lor democratice, radicale la acea vreme, multe valabile și în 2020 pentru România. Sunt sigur că Nicolae Bălcescu nu se gândea când vorbea de responsbilitata tuturor funcțiilor publice de privilegii și lipsa răspunderii pentru magistrați. Sau când era vorba de libertatea tiparului, libertate doar pentru televiziunile și publicațiile având aceleași idei. Ori când vorbea de dreptul fiecărui județ de a-și alege dregătorii, nu se gândea la ignorarea autonomiei și democrației locale pentru că au alte preferințe politice.

imagine: drapelul revoluționar pașoptist / „Dreptate – Frăție”.

„Petiția-proclamațiune” redactată de Vasile Alecsandri după reuniunea tinerilor pașoptiști din 27 martie 1848 include printre măsuri următoarele cerințe:

  • 1) Sfânta păzire a Regulamentului în tot cuprinsul său şi fără nici o răstălmăcire.
  • 2) Secarea corupţiei prin pravile înadins făcute şi a abusurilor ce izvorăsc din acea corupţie.
  • 3) Siguranţa personală, adecă nimeni să nu poată fi pedepsit decât pe temeiul legilor şi în urmarea unei hotărâri judecătoreşti. Fieştecare arestat să fie înfăţişat în vreme de 24 ceasuri dinaintea tribunalului competinte.
  • 4) Grabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni, atât în relaţia lor cu proprietarii moşiilor, cât şi în acelea cu cârmuirea, precum contenirea tuturor beilicurilor sub numirea de plată şi celelalte.
  • 5) Alcătuirea unei noi catagrafii spre a scăpa de împilare pe toţi nenorociţii locuitori care sunt astăzi asupriţi prin măsurile catagrafiei trecute.
  • 6) Mazilii, ruptaşii, ruptele visteriei şi celelalte clasuri privilegiate să fie ocrotiţi potrivit Regulamentului şi să nu mai fie întrebuinţaţi în trebile particulare.
  • 7) Privighetorii să se aleagă, după glăsuirea Regulamentului, fără nici o înrâurire a cârmuirii.
  • 8) Reforma şcoalelor pe o temelie largă şi naţională spre răspândirea luminărilor în tot poporul.
  • 9) Dezarmarea grabnică a arnăuţilor şi a altora ce s-au înarmat de Ocârmuire şi închezăşluirea lor pentru viitor că nu vor mai fi pricină de turburare publică.
  • 10) Ridicarea pedepselor trupeşti înjositoare caracterului de miliţie naţională, îmbunătăţirea hranei sale şi mai ales dreapta înaintire în ranguri după merituri personale.
  • 11) Militarii care au slujit patriei şi cari au câştigat recunoştinţa obştească să fie scutiţi de orice dăjdii când vor ieşi din slujbă.
  • 12) Miniştri să aibă deplină libertate pravilicească în lucrările lor, pentru ca să poarte toată răspunderea acestor lucrări.
  • 13) Desfiinţarea poşlineim ca una ce este vătămătoare agriculturii şi comerţului ţării.
  • 14) Îmbunătăţirea portului Galaţii, ca cel mai mare canal al înfloririi comerţului şi agriculturii ţării.
  • 15) Ridicarea morală şi soţială a clerului.
  • 16) Păzirea cu sfinţenie a legilor pe care se reazemă creditul public şi aceasta în privirea tuturor fără osebire, pentru siguranţa relaţiilor comerciale.
  • 17) Informarea unui tribunal de comerţ la Iaşi; codul de comerţ al Franţei, consfinţit de Regulament, să fie tălmăcit în limba ţării.
  • 18) Banii de rezervă să fie întrebuinţaţi în formarea unei bănci de scont pentru înlesnirea neguţătorilor în înflorirea comerţului.
  • 19) Hrana obştei de prin târguri să fie subt cea mai de aproape îngrijire a stăpânirii spre a nu se face un mijlor de îmbogăţire particulară.
  • 20) Aşezarea poliţiei târgurilor pe principii de omenire în privirea nenorociţilor arestuiţi.
  • 21) Liberarea tuturor arestuiţilor în pricini politice atât civile, cât şi militare; reîntoarcerea driturilor politice acelor cărora li s-au ridicat nedrept pentru asemenea pricini.
  • 22) Nestrămutarea din posturi a amploiaţilor vrednici şi cinstiţi şi înaintarea lor în posturi potrivit Regulamentului, precum şi sporirea lefilor lor, spre a le înlesni mijloace de o vieţuire cinstită şi neatârnată.
  • 23) Toţi amploiaţii să fie răspunzători pentru faptele lor în lucrărilre slujbelor.
  • 24) Înfiinţarea unui banc naţional pe cel mai sigur temei.
  • 25) Grabnicele forme de îmbunătăţire ale condicei criminale, ale procedurei şi ale sistemului pedepsitor.
  • 26) Împărţirea dreaptă şi potrivit Regulamentului banilor pensiilor şi îndreptarea abuzurilor ce s-au introdus în împărţirea acestor bani.
  • 27) Ofisurile slobozite până acum de Ocârmuire în ramul judecătoresc şi administrativ să se supune voturilor Obşteştii Adunări şi de acum să se contenească de a se slobozi asemenea ofisuri fără a fi cercetate de adunare.
  • 28) Seanţele tribunalelor să fie publice.
  • 29) Seanţele Obşteştii Adunări să fie publice. Ţinerea rânduielii în sânul ei să atârne de însăşi adunarea, iar nu de vornicia de aprozi, potrovit Regulamentului.
  • 30) Tot pământeanul să aibă dreptul de a adresa o jalbă Obşteştii Adunări.
  • 31) Deputaţii să nu poată fi în slujbă, să nu poată primi nici ranguri, nici mulţămire bănească în vremea deputăţiei lor.
  • 32) Chipul ce s-a întrebuinţat la alegerile deputaţilor fiind împotriva legilor şi, în urmare, şi Obşteasca Adunare de astăzi fiind rodul acestui chip, nu insuflă nici o încredere obştei, deci această adunare să se desfiinţeze şi îndată să se înjghebe o nouă Cameră, fără nici o înrâurire asupra alegătorilor din partea Cârmuirii, pentru ca acea Cameră să fie adevărată reprezentaţie a naţiei şi adevărată închezăşluire fericirii patriei.
  • 33) Pe temeiul art. 57 din Regulament, Camera să aibă dreptul de a face domnului punere înainte a tot felul de lucruri privitoare la folosul obştesc.
  • 34) Ridicarea censurei în privirea tuturor trebilor şi a intereselor dinlăuntrul ţării.
  • 35) Informare grabnică a unei garde cetăţeneşti prin toate târgurile ţării alcătuită atât de români, cât şi de străini proprietari.

Evident, în aceste cerințe ale petiției pașoptiștilor moldoveni veți găsi argumente împotriva pensiilor speciale pentru parlamentari, pentru înființarea unei bănci naționale sigure (redirecționare către rolul băncilor naționale la acea vreme), pentru disciplină fiscală, transparență, nu secretizare, pentru recunoașterea meritelor militarilor care au slujit patriei, oentru anticorupție, pentru măsuri sociale, pentru prezumția de nevinovăție, inclusiv pentru Liviu Dragnea.

Rămâne Transilvania. Adunarea Națională din 3-5 mai 1848 sunt mai puțin radicale, dar este important contextul acestei provincii. Nu lipsesc punctele similare cu celelalte, doar că aici este vizibilă o oarecare cenzură împotriva criticii imperiului de la Viena, fără a renunța însă la critica poverii economice. Chiar și așa, Proclamația de la Blaj are revendicări curajoase:

  1. 1. Națiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, pretinde independenţa sa naţională în respectul politic ca să figureze în numele său ca națiune română, să-și aibă reprezentanții săi la dieta țării în proporțiune cu numărul său, să-și aibă dregătorii săi în toate ramurile administrative, judecătorești și militare în aceeași proporțiune, să se servească cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa, atât în legislățiune, cât și în administrațiune. Ea pretinde pe tot anul o adunare națională generală. La acestea s-au adaos că de aici înainte în lucrările legale ale celorlalte națiuni transilvane și în limbile lor românii să se numească români, iar nu ólah, walach și bloch.
  2. 2. Națiunea română pretinde ca beserica română, fără distințiune de confesiune, să fie și să rămână liberă, independintă de la oricare altă biserică, egală în drepturi și foloase cu celelalte biserici ale Transilvaniei. Ea cere restabilirea mitropoliei române și a sinodului general anual după vechiul drept, în care sinod să fie deputați bisericești și mirenești. În aleași sinod să se aleagă și episcopii români, liber, prin maioritatea voturilor fără candidație. (La aducerea-aminte despre vechiul drept al românilor de a avea mitropolie și sinod general anual s-a proclamat de popor mitropolia română transilvană cu aplaus unanim. Dacă episcopii celorlalte națiuni și confesiuni vor avea pe venitoriu scaun în dietă ca reprezentanți ai bisericii lor și dacă capitulurile lor vor fi reprezentate, națiunea română cere aceleași drepturi pentru episcopii și capitulurile lor).
  3. 3. Națiunea română, ajungând la conștiința drepturilor individuale, cere fără întârziere desființarea de iobăgie fără nici o despăgubire din partea țăranilor iobagi atât în comitate, cât și în districte, scaune și granița militară. Ea cere tot deodată și desființarea dijmelor ca a unui mijloc de contribuire împedecătoriu economiei.
  4. 4. Națiunea română poftește libertatea industrială și comercială cu ridicarea țehurilor și a privilegiurilor și a tuturor pedecelor și stavilelor cu țările convecine de care se ține desființarea vămilor la graniță.
  5. 5. Națiunea română poftește ca dajdea ce s-a pus de la un timp încoace asupra vitelor – care din pricina strimtorii hotarelor greminale se țin și se pasc în țările vecine cu mari cheltuieli și nespusă greutate și însuși cu periculul vieței – , ca o vederată pedecă a industriei și a comerciului activ, să se șteargă cu totul, și tractatele care s-au încheiat între înalta Casă austriacă, Poarta otomană și Principatele Române pentru economia vitelor să se păzească cu toată scumpătatea.
  6. 6. Națiunea română cere desființarea dijmei, adică a zeciuielei (Zehend) metalelor create în patria aceasta, care zeciuială e o adevărată pedecă pentru lucrarea minelor. La toți proprietarii de fodine să li se dea același drept în privința măsurei hotarului fodinei.
  7. 7. Națiunea română cere libertatea de a vorbi, de a scrie și a tipări fără nici o censură, prin urmare pretinde libertatea tipariului pentru orice publicare de cărți, de jurnale și de altele, fără sarcina cea grea a cauțiunii, care să nu se ceară nici de la jurnaliști, nici de la tipografi.
  8. 8. Națiunea română cere asigurarea libertăței personale; niminea să nu se poată prinde supt vreun pretest politic. Cu acestea dinpreună cere libertatea adunărilor ca oamenii să nu cadă la nici un prepus dacă se adună numai ca să vorbiască și să se înțeleagă în pace.
  9. 9. Națiunea română cere tribunale de jurați (Jurye) cu publicitate, în care procesele să se facă verbale.
  10. 10. Națiunea română cere înarmarea poporului sau gardă națională spre apărarea țărei în lăuntru și din afară. Miliția română să-și aibă ofițerii săi români.
  11. 11. Națiunea română cere denumirea unei comisiuni mixte compusă din români și alte națiuni transilvane pentru cercetarea causelor de mezuine ale moșiilor și pădurilor, de ocuparea pământului comun și a sesiunilor colonicale și altele câte se țin de categoria aceasta.
  12. 12. Națiunea română cere dotarea clerului român întreg din casa statului, întocma cu clerurile celorlalte națiuni.
  13. 13. Națiunea română cere înființarea școalelor române pe la toate satele și orașele, a gimnasiilor române, a institutelor militare și tehnice și a seminarelor preoțești, precum și a unei universități române dotate din casa statului în proporțiunea poporului contribuent, în dreptul deplin de a-și alege directori și profesori și de a-și sistemiza învățăturele după un plan școlastic și cu libertate de a învăța (docere).
  14. 14. Națiunea română pretinde purtarea comună a sarcinelor publice după starea și averea fiecăruia și ștergerea privilegiurilor.
  15. 15. Națiunea română poftește ca să se facă o Constituțiune noă pentru Transilvania prin o adunare constituentă din națiunile țărei, care Constituțiune să se întemeieze pe principiile dreptății, libertății, egalității și fraternității, să se lucreze codici noă de legi civile, criminale, comerciale ș.c.l. tot după acelea principii.
  16. 16. Națiunea română cere ca conlocuitoarele națiuni nicidecum să nu ia la dezbatere cauza uniunii Transilvaniei cu Ungaria, până când națiunea română nu va fi națiune constituită și organisată cu vot deliberativ și decisiv, reprezentată în Camera legislativă; iar din contră, dacă dieta Transilvaniei ar voi totuși a se slobozi la pertractarea aceleiași uniuni de noi fără noi, atunci națiunea română protestează cu solemnitate.

Toate textele angajamentelor și revendicărilor pașoptiștilor sunt disponibile pe internet și în biblioteci. Sunt și studiate la școală. Este surprinzător că un partid parlamentar precum USR încearcă să își revendice „neopașoptismul”, ignorând temele principale ale pașoptiștilor.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *