Parlamentul supărat pe drepturile omului

Parlamentul supărat pe drepturile omului

Postare inițială pe Facebook

Acum 70 de ani, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația universală a drepturilor omului, recunoscând demnitatea și drepturile ființelor umane.

Ieri, PSD, PNL, USR, ALDE, UDMR, PMP și Pro România au dat într-o singură zi două lovituri la adresa drepturilor omului și viitorului țării, invitând tinerii să plece din țară dacă vor un tratament egal pe piața muncii și persoanele vulnerabile care nu doresc să fie exploatate să caute sprijin tot peste hotare. Nicio reacție din partea MRÎ, semn că sunt pe aceeași linie cu partidele amintite mai sus, iar subiectul nu e la fel de cool ca lupta anticoruție sau anti-anticorupție.

Declarația are și niște articole ce spun, de exemplu, că „fiecare are dreptul la muncă, la libera alegere a angajării, la condiții de muncă favorabile și juste și la protecție împotriva neocupării” sau că „fiecare, fără discriminare, are dreptul la plată egală pentru muncă egală”. Aceste idei se găsesc explicit în dreptul european și prin Constituția României. Știu că vor rămâne la nivelul UE, de la Constituția României mă aștept la orice interpretare din partea CCR.

1. Legea internshipului introduce tratamentul inegal pe piața muncii pentru persoanele cu contracte de internship și deschide calea unor noi abuzuri. La muncă egală, salariu pe jumătate pentru cei care vor să intre pe piața muncii, în special tineri, în varianta optimistă. Pardon, indemnizație, căci internii nu au drepturi, dar li se poate scădea indemnizația.

Fie vor fi descurajate internshipurile, fie efectele vor fi negative. Opțiunea fericită va fi doar pentru câteva categorii norocoase și irelevante. Citind legea, nu știu ce scop are în afară de crearea unor condiții mai precare pentru cei care prospectează intrarea pe piața muncii. Folosirea unor principii diferite pentru remunerarea anumitor categorii de interni este jignitoare.

2. Modificarea regimului venitului minim garantat, o măsură de asistență socială pentru persoanele vulnerabile, prin încetarea dreptului la ajutor social prin refuzul unui loc de muncă oferit sau refuzul de a participa la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională.

Se introduc niște condiții draconice pentru beneficiari și familiile acestora, dar și o serie de fenomene ilegale și imorale, în principal munca forțată și traficul forței de muncă cu participarea autorităților publice.

Expunerea de motive a propunerii legislative este paralelă cu realitatea – nu există date care să confirme afirmațiile inițiatorilor sau ale celor care au votat propunerea, iar măsurile încalcă principiile de bază privind drepturile la muncă. Să nu mai spunem că retorica folosită conține suficiente mesaje fasciste. Tot despre legea aceasta, ceea ce face nu are nicio treabă cu dinamica de pe piața forței de muncă.

Primarii sunt transformați în vătafi peste forța de muncă locală, iar antreprenorii locali devin tot asistați: vor primi muncitori sub prețul pieței – un acord din care iese toată lumea bine: partidul unic din Parlament și cei aflați la butoane, baronii locali mici și foarte mici. Altfel spus, este reintrodus feudalismul, o nouă definiție pentru neoiobăgie. Nicăieri în Europa civilizată nu au fost adoptate astfel de propuneri într-o perioadă de regim democratic.

Și mai este un lucru, pe care îl spun în încheiere: oricine poate ajunge oricând într-o situație în care are nevoie de această măsură de asistență socială. Pentru majoritatea celor în jur de 200.000 de persoane care beneficiază de acest ajutor, este singura speranță pe această piață internă defectă, una care nu investește în resursa umană, în dezvoltarea infrastructurii și în instituții.

S-ar putea să fie și un dram de noroc în toată povestea aceasta, căci legea modificată va fi abrogată la 1 aprilie 2019, dar urmează iarnă grea…

În final, dacă ați fi printre cei țintiți de inițiativă, ce ați alege între oferta de 250 de euro (din care rămâneți după costurile de transport și de hrană la locul de muncă cu 125 de euro) în țară, de la unii care vă disprețuiesc, și una de peste 1.000 de euro, chiar și riscant prin diferite forme contractuale sau necontractuale, cu masă. cazare și curs de limbă, la două ore cu avionul?

politica
sursa imagine: politics / Shutterstock.com

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *