Oboseală și amăgire electorală

Oboseală și amăgire electorală

Pentru marea majoritate a populației, alegerile europene se desfășoară în sfera politicii locale și interne, deși activitatea aleșilor în Parlamentul European se duce la nivel supranațional, la un nivel în care România este doar un pion pe tabla de șah.

Sunt cel puțin două probleme care apar în această dilemă.

Prima ține de afișarea unor speranțe de „îmbunătățire” a politicii domestice în urma acestor alegeri. Însă europarlamentarele oferă noilor aleși și electoratului acestora puține pârghii pentru influențarea politicii interne. Intervine și amăgirea. Cei mai importanți pași pentru politica națională se fac în alegerile interne. Dacă vrei o situație mai bună în locul unde locuiești, alegerile locale și naționale sunt cele care contează. Este riscant să îți pui încrederea și speranțele în alegerile europene pentru îmbunătățirea situației domestice. Britanicii au testat și acest lucru înainte să vadă efectele reale.

Liviu Dragnea nu candidează în cadrul alegerilor europarlamentare, dar este principalul reper și pentru putere și pentru opoziție în desfășurarea activităților politice curente și în mobilizarea alegătorilor la vot. Referendumul național convocat de Președintele României cu ocazia europarlamentarelor nu ar mai avea aceeași dinamică, dacă nu ar fi președintele social-democraților o imagine puternică în mobilizarea la vot, în principal pentru opoziție.

Din nou, alegerile europarlamentare au fost despre politica internă.
Mai mult, cu greu este făcută tranziția de la proiectele europene la cele naționale, iar motivele sunt diverse: o mică înțelegere a politicii europene, inclusiv din partea aleșilor, interacțiunea slabă a cetățenilor cu instituțiile europene (deși impactul politicilor europene se simte, însă lipsește relaționarea cu dinamica europeană), conectarea slabă între formațiunile politice europene și cele național/subnaționale, mesaje de campanii deconectate de la problemele europene ș.a.m.d.

Și ajungem la a doua problemă. Impactul  politicilor europene

Sondajele indică o atitudine pro-europeană de necontestat în rândul cetățenilor români. Dar când vine vorba de discutarea efectelor deciziilor de la nivel european pe plan domestic, totul se reduce la volumul de fonduri europene și pozițiile pe care le ocupă câteva persoane în structurile europene. Însă acestea nu au efecte largi asupra populației. Intermediarii și beneficiarii de fonduri europene formează un grup restrâns, impactul fondurilor europene, deși este ridicat, este redus față de potențialul pe care îl are, iar problemele sectorială scapă din atenție.

Este dificil să rezolvi problemele de natură internă când politica europeană contribuie la accelerarea acestora. Problema migrației românilor în Europa, părăsind România, nu poate fi rezolvată doar prin măsuri interne. Mai mult, pierderile create impulsionează anumite obstacole în creșterea nivelului de trai. Politicile protecționiste ale unor state europene precum Franța și Germania față de companiile acestora în defavoarea competiției europene au impact direct asupra potențialului de dezvoltare al celor din statele mai mici. Șubrezirea politicii energetice europene de către unele state europene din cauza intereselor naționale creează probleme pentru statele cu o opțiune clară pro-europeană în teorie și practică. În ultimii ani, au crescut inegalitățile între cele mai sărace și cele mai bogate regiuni europene.

Apare o întrebare esențială: care sunt limitele de acceptare ale unor politici europene care creează mai multe probleme decât avantaje cetățenilor din România?

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *