O problemă a sistemului educațional american

O problemă a sistemului educațional american

În volumul publicat înainte de a fi ales președinte, Donald Trump vorbește despre problema îndatoririi tinerilor pentru plata studiilor universitare și de perspectiva acestora de a câștiga mai puțin decât generațiile anterioare. Este unul dintre mesajele care nu au ajuns departe, însă care pare susținut de științele sociale.

Institutul Brookings vine cu o corelație între nivelurile de educație și nivelul veniturilor familiale. Ceea ce arată corelația respectivă este că inegalitatea veniturilor din mediul de proveniență rimează cu inegalitatea veniturilor absolvenților.

Absolvenții de facultate din familii sub un anumit nivel de câștiguri au, în Statele Unite, câștiguri cu 91% mai mari decât absolvenții de licee din acel grup de venituri. În același timp, cei ce depășesc la origine pragul respectiv au câștiguri cu 162% mai mari față de cei din aceeași grupă de venit însă care au doar echivalentul diplomei de bacalaureat.

Mai mult, pe termen lung, diferențele dintre cei cu studii universitare care provin din familii cu venituri sub pragul respectiv și cei doar cu 12-13 ani de școlarizare, indiferent de prag, tind să se estompeze.

Mobilitățile individuale și structurale sunt interesant de studiat, având în vedere astfel de rezultate. Cauzele variază foarte mult, neexistând rețeta mobilității inter- sau intrageneraționale ascendente.

Eu sunt curios acum dacă există astfel de studii făcute și la nivel european, căci așteptări cu privire la România nu am. Unele studii (vezi legături mai jos, The Hamilton Project) amintesc de faptul că creșterea școlarizării reduce inegalitatea câștigurilor în jumătatea inferioară a distribuției veniturilor prin sprijinirea celor aflați în primii 25% să se ridice.

Regimul comunist și tărâmul tuturor posibilităților post-decembrist au contribuit serios la aceste dinamici. În ce măsură factorii individuali pot schimba aceasta situație? Care sunt factorii individuali care ar trebui încurajați? Dar cei structurali? Cum poate fi reformat sistemul universitar de masă pentru a reduce această problemă? Care este influența sistemului universitar în această ecuație? Este o investiție utilă, pe termen lung, îndatorarea pentru a merge la facultate? În mod evident există beneficii ale studiilor universitare, însă nu înseamnă că nu pot fi puse sub semnul întrebării unele dintre acestea. Unele întrebări sunt dure, însă merită investigate.

Lecturi suplimentare pe acest subiect pentru cei interesați:

 

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *