O mare problemă a Parlamentului României

O mare problemă a Parlamentului României și în mare măsură și a partidelor politice parlamentare și nu numai constă în faptul că nu există o formare de calitate și continuă a membrilor aleși pe durata ciclului electoral, alături de funcționarea deficitară a serviciilor de informare.

Vedem propuneri legislative de foarte slabă calitate, vedem avalanșe de măsuri populiste în preajma alegerilor, inconștiență continuă și cunoștințe dobândite verbal în mare parte din interacțiunea cu diferiți actori interesați de procesul legislativ.

La nivel european există acum un interes tot mai mare pentru ceea ce se numește „evidence-based policy making”, adică realizarea politicilor publice prin fundamentarea lor pe evidențe cât mai clare, cât mai riguroase și cât mai obiective, bazate pe o cunoaștere științifică.

Dar „evidence-based policy making” înseamnă și costuri suplimentare și înființarea unor structuri adiționale celor două camere, iar aparatele administrative ale acestor structuri și cercetătorii angajați nu sunt ieftini, însă valoarea unei astfel de structuri ar trebui să fie vizibilă. Ar trebui.

parlamentul romaniei
sursa imagine: Sogodel Vlad / Shutterstock.com

De ce?

În primul rând, dezbaterile de la comisii sunt insuficiente. Nu întotdeauna participă toți actorii asupra cărora un proiect de lege joacă un rol important și de multe ori și aceștia sunt au o serie de lacune chiar în domeniul în care sunt implicați.

În al doilea rând, vine cineva cu un studiu pe care îl arată unor parlamentari, iar concluziile sau recomandările, dacă este un document de tip think-thank, sunt luate ca adevăruri absolute și duse mai departe fără o chestionare adecvată a informațiilor de acolo.

În al treilea rând, pregătirea reprezentanților cetățenilor este una foarte variată. Există studii care indică că aceasta este chiar din ce în ce mai slabă, dar, fără să merg mai departe pe direcția anterioară, fundamentarea unor politici publice care afectează viața a sute de mii și milioane de cetățeni are nevoie de un grad ridicat de rigurozitate și informare. Cu puține excepții, este greu să ajungi la acest nivel deja înainte de a fi ales și puține ocupații îl oferă.

În al patrulea rând, poate îmbunătăți controlul parlamentar asupra instituțiilor executive, dar pentru asta este nevoie ca instituția nou creată să fie independentă de altele cu rol de cercetare precum Guvernul României, universități, Academia Română, think-thank-uri, departamentele de cercetare din cadrul partidelor politice1, ONG-uri, fundații, grupuri informale și altele.

În al cincilea rând, este nevoie de o astfel de structură pentru a îmbunătăți nivelul de „accountability” al Parlamentului în fața cetățenilor. Nici cu un registru al transparenței la nivelul parlamentarilor nu poți rezolva problema lobby-ului și influenței unor grupuri externe de interese2, prin urmare un astfel de sistem poate fi întregit cu informații și documente publice realizate de profesioniști.

În al șaselea rând, oferi posibilitatea parlamentarilor și Parlamentului să își producă propriile studii pe temele de interes pentru aceștia, în funcție de necesități, reducând dependența de anumiți factori externi.

Totodată, o astfel structură va reuși să sprijine învățarea și formarea continuă a parlamentarilor și staff-urilor acestora pe teme de interes privind activitatea lor3.

Mai aveam câteva argumente în sprijinul înființării unui think-thank al Parlamentului României4, dar pot fi discutate și dezbătute separat. Există câteva modele cu plusuri și minusuri în ceea ce privește o astfel de instituție care poate furniza briefinguri, rapoarte, analize, alte cercetări și publicații necesare fundamentării măsurilor propuse.

Dacă vrem profesionalizarea viitorilor membri ai Parlamentului României și de o mai bună activitate a acestora, este nevoie de câteva îmbunătățiri ale structurilor asemănătoare existente5. Și este necesar ca informațiile produse de acestea să fie publice.

Mă uit prin alte părți și discut despre arhiva, biblioteca, informările, sintezele, analizele, studiile, cercetări și alte publicații aflate în serviciul parlamentelor și se vede altfel activitatea. Și se văd și produsele acestor servicii.

  1. astea merită o discuție separată []
  2. 1. da, există lobby la nivelul Parlamentului României, chiar dacă este nereglementat și uneori dă naștere chiar și la abuzuri din partea instituțiilor de forță; 2. sistemul poate fi fentat cam peste tot în lume, mai greu în locurile cu o implicare civică reală puternică []
  3. veți spune că există câteva programe de formare și o ofertă de cursuri de specializare din afara instituției – problema este că de multe ori calitatea lor este îndoielnică și că oferă informare și pregătire continuă, iar domeniile de pregătire sunt mult prea limitate []
  4. la Cameră sau la Senat, prea puțin contează []
  5. la nivelul Camerei Deputaților, există Direcția de studii și documentare legislativă în cadrul Departamentului de studii parlamentare și politici UE, iar la Senat avem Direcția proceduri, sinteză, studii și evidență legislativă în cadrul Direcției generale legislative []

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *