Munca și coronavirusul. 3 considerații de 1 mai

Munca și coronavirusul. 3 considerații de 1 mai

În două luni, criza COVID-19 a lovit din plin angajați și angajatori. Niciun domeniu de activitate nu a scăpat neafectat de noile condiții, de la medicii aflați în prima linie și care se confruntă cu condiții de lucru improprii la salariații unor companii care asigură bunuri și servicii esențiale, dar și în vasta categorie forțată să adopte telemunca.

Autoritățile responsabile de buna funcționare a pieței muncii au devenit esențiale în adaptarea la noile condiții. Guvernele și organizațiile internaționale au trebuit să iasă cu măsuri neconvențiale pentru a sprijini ocuparea în condiții unice în situația umanității. Da, și din punct de vedere al relațiilor de muncă putem vorbi de prima pandemie modern, un termen folosit de Bill Gates săptămâna trecută pentru a descrie COVID-19.

La 30 aprilie, datele centralizate de Ministerul Muncii, înregistrate de Inspecția Muncii, indicau 725.200 de contracte de muncă suspendate. Alte 276.459 erau deja încetate. În total, peste un milion de contracte în aer dominate de doar câteva sectoare economice – industria prelucrătoare, comerț, reparare auto-moto, hoteluri și restaurante, construcții. Un efort bugetar semnificativ este necesar pentru menținerea economiei în comă pentru câteva luni, cu măsuri sociale costisitoare. Contractele amintite reprezintă aproape o cincime din forța de muncă a României. Situații similare întâlnim și în celelalte economii.

Precaritate și contracte neadecvate. COVID-19 a scos la iveală precaritatea contractelor (sau a condițiillor, adăugându-i și pe cei la lucru în economia subterană). Trei episoade pot fi subliniate. La început, am văzut cozile făcute la intrarea în țară a lucrătorilor de pe piața europeană, fiind afectați cei aflați în condiții suboptime – sezonieri, lucrători în economia subterană, cei plătiți la limita subzistenței și care nu își putea permite nici măcar câteva săptămâni fără venituri, fără asigurări sociale și de sănătate adecvate. Apoi, a fost momentul în care am văzut precaritatea de pe piața internă, cu numeroase domenii în care oamenii lucrează în condiții inumane. Adăugăm și momentele în care ne gândeam la lucrătorii care nu își vor putea permite să se protejeze de coronavirus, desi desfășoară activități esențiale și remunerate inadecvat. Episodul al treilea este episodul sparanghelului, cu probleme pe toată linia, care a scos la iveală un mod sclavagist de a asigura mobilitatea forței de muncă.

Digitalizare, automatizare și activități inutile. Telemunca este un capitol și arată că poate crea multe probleme, de la echilibrul dintre viață personală și profesională la sănătate mentală, dietă și impact asupra productivității. Dacă până acum mai existau voci care mai discutau despre lipsa de semnificație a unor locuri de muncă, multe corelate cu cele aflate în ipostaze percepute ca fiind de precaritate, acum putem discuta și despre munci inutile, despre activități inutile. Mai mult, tot mai multe astfel de activități vor face cunoștință cu automatizarea, un proces cunoscut, în derulare, dar care încă mai avea opoziție din partea afacerilor și lucrătorilor. Un șoc extern a eliminat această opoziție, singura întrebare care mai ridică anumite încordări fiind ce facem după cu afacerile susținute artificial, unele salvate datorită intervențiilor guvernamentale, care vor crea mai multe poveri în economia reală. Avem destule cazuri. Tot aici avem și digitalizare, demonstrat în fiecare zi cum multe activități pot beneficia de contribuțiile economiei digitale. Viitorul muncii pare mai aproape pentru moment.

Democrație și muncă. Disproporțiile dintre muncă și capital sunt din ce în ce mai vizibile, dar nu putem spune că suntem într-una dintre acele situații în care capitalul este departe de griji. Din contră, puțini vor fi cei care vor putea să țină pasul cu nevoile de inovație, dar un regim în care puterea politică exercită mai multă presiune asupra economiei are influențe majore asupra independenței capitalului. Dar drepturile din domeniul muncii sunt afectate, de la stări de urgență în care greva, protestul și adunările  sunt interzise, la interdicțiile de a-ți da demisia și lista poate continua. Dialogul social este afectat, la fel și capacitatea de a-ți exprima nemulțumurile. Mijloacele de presiune politică sunt aproape inexistente. Faimoasele proteste de 1 mai pregătite de sindicate și alte organizații în diferite colțuri ale lumii nu vor avea loc în 2020, cu excepții. Șocante sunt și protestele anti-lockdown din mai multe state, exemple fiind oferite de Germania și SUA, în care oamenii, aflați pe marginea prăpastiei, protestează pentru redeschiderea economiei.

1 mai 2020 arată cum nu trebuie să arate viitorul relațiilor de muncă. Partea bună este că ne oferă indicia despre cum putem soluționa problemele identificate.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *