Multe întrebări despre asediul asupra Capitolului din Washington DC

Multe întrebări despre asediul asupra Capitolului din Washington DC

Mica răscoală trumpistă s-a încheiat, dar rămân în urmă numeroase întrebări. Cum au putut niște insurgenți înarmați să pătrundă în Capitol? De ce, ținând cont de semnificația momentului, primărița democrată a capitalei americane nu a chemat mai multe întăriri? De ce lanțul de comandă pentru intervenție pentru acest caz nu a fost la conducerea politică și au fost date mesaje contradictorii despre discuțiile avute între liderii politici?

Desigur, de ce Trump a chemat „minerii” (îmi cer scuze, dar chiar nu am cum să nu folosesc expresia, chiar dacă marea majoritate a protestatarilor venit nu au avut nicio treabă cu cei violență, la fel, din nou, ca pe 10 august) pentru un marș într-o zi de o asemenea importanță? Cum se face că autoritățile federale au închis ochii, ținând cont că mulți dintre cei pătrunși în Capitol erau deja pe listele de supraveghere pentru posibil terorism domestic? Sunt multe elemente care nu se leagă.

Dar o altă întrebare este ce se întâmplă cu ipocriza, dechizată sub corectitudine politică, când condamni un protest violent într-un loc și nu scoți un sunet în altele. Nu mai adăugăm că îi condamni și pe cei care spun că toate părțile trebuie trase la răspundere. Iar comparația dintre ceea ce s-a întâmplat în 2020 cu ceea ce s-a întâmplat pe 6 ianuarie 2021 este necesară, căci ne ajută să vedem două situații cu o miză politică în care reacțiile au fost politice.

Extremiștii marxiști din Black Lives Matter au transformat imediat o mișcare pașnică într-o campanie revoluționară violentă. Zeci de oameni au murit din cauza activităților lor. Pagubele aduse proprietăților în diferite orașe din SUA se ridică la miliarde de dolari.  Casa Albă a fost în lockdown, președintele a fost mutat în bunker. Ofițerii din Secret Service afectați. Atunci au lipsit apelurile la calmare. Vorbim de sute de orașe care au avut pagube și sute de mii de oameni cu activitatea afectată, în care elitele politice democrate și liberale au tăcut, nu au luat măsuri ferme și chiar au adoptat agenda aceasta. Nu este greu de imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi câștigat Joe Biden președinția Statelor Unite ale Americii, chiar și așa ales cu o criză de legitimitate din partea partidului său, susținut de un număr semnificativ de politicieni republicani care au respins trumpismul.

Ce faci însă când trumpismul este un simptom și o reacție?

Ce faci când este ignorat de publicul larg faptul că în fața partidelor au fost găsite bombe în ziua în care Capitolul a fost asediat? Am văzut cum merg lucrurile când violența efectivă este instrumentalizată pentru a ajunge sau pentru a rămâne la putere. Europa a văzut-o în anii 1930, România a simțit foarte bine. Perioada de la Weimer este dată ca exemplu negativ pe niște motive clare.

imagine: CBC

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *