Merkel, versiunea a IV-a. Despre AfD și FDP

Merkel, versiunea a IV-a

Au trecut alegerile parlamentare din Germania, iar sondajele de opinie nu au dezamăgit. Mai mult, comentariile au răsărit de peste tot, însă câteva mituri voi expune mai jos. Adevărul este că nu știm cum va arăta noua coaliție din Germania. Poate fi Jamaica (CDU/CSU-FDP-Verzi), cea mai lipsită de popularitate în rândul alegătorilor (4%), poate fi o „mare coaliție” CDU/CSU-SPD, deși contestată după rezultatul votului și primele reacție, sau poate discutăm despre un cabinet minoritar. Nefiind o analiză, ci un articol de opinie pe un blog personal, aș susține un cabinet minoritar, deși nu cred că Angela Merkel, cu excepția unui plan al retragerii, și-ar dori să nu aibă susținere în Parlament .

Aproape 47 de milioane de alegători din aproximativ 61 de milioane au ieșit la vot și și-au exprimat o opțiune. Sistemul proporțional mix cu locuri de ajustare creează un parlament echilibrat, dar și cu un număr consistent de aleși – după aceste alegeri, ajunge la 709 parlamentari, o prezență la vot în creștere cu aproape 5%. Creștin-democrații conduși de Angela Merkel au obținut un rezultat cu un scor minim pentru ultimii aproape 60 de ani, iar social-democrații conduși de Martin Schulz au obținut un scor la un minim istoric comparativ cu perioada de după Al Doilea Război Mondial. Celelalte patru partide au crescut, două dintre ele, FDP și AfD, intrând în Bundestag, după ce nu au fost acolo în legislatura trecută.

Mituri

AfD reprezintă extrema dreaptă

AfD sau Alianța pentru Germania a avut un discurs relativ identic cu discursul lui Donald Trump din campania din Statele Unite, poate chiar mai puțin radical. Nu sunt neo-naziști și nici simpatizați ai acestora, deși pozițiile lor sunt clar diferite față de cele ale celorlalte partide aflate, dacă admitem un centru dinamic, la stânga lor.

AfD a avut în alegerile trecute 4,7%, iar acum au luat 12,6%. Au ratat intrarea în Bundestag acum, și-au făcut simțită absența, iar acum au prins o parte din voturile de protest. La alegerile europarlamentare au avut 7,1%, trimițând șapte eurodeputați și afiliindu-se grupării Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, alături de Conservatorii lui Cameron din Marea Britanie și de Lege și Justiție, partidul aflat la guvernare în Polonia. Nu au stat mult în ECR, fiind expulzați pentru că încercau să cocheteze cu unii aflați mai la dreapta, iar de ceva timp discută afilierea la grupul Europei Națiunilor și Libertăților, grupul care are imaginea lui Marine Le Pen, dar au ales noul grup al Europei Libertății și Democrației Directe.

AfD a fost principalul beneficiar al sistemului de compensare, luând doar trei mandate în circumscripție. De altfel, au câștigat mult în fosta Republică Democrată Germană, în Saxonia terminând pe primul loc în circumscripție.

Nu cred în discursul cu foștii comuniști care sunt xenofobi, în cel cu faptul că sărăcia și nostalgia după vremuri apuse cauzează mutarea electoratului spre extrema dreaptă sau că alegătorii needucați votează nepotrivit. Din contră, este un semn că partidele clasice au pierdut ceva din simțul realității. A existat un vot cu rădăcini în situația socio-economică? Da, dar și Stânga (Die Linke, considerată extrema stângă) a beneficiat fix pe acest fond. 60% dintre alegătorii AfD spun că au fost nemulțumiți de celelalte partide, iar securitatea internă și migrația par să fie două dintre temele care au oferit o punte de lansare partidului.

Unii comentatori amintesc de faptul că 1,2 milioane de alegători ai AfD-ului nu au fost la alegerile anterioare, un milion a venit de la CDU/CSU și jumătate de milion de la SPD.  AfD a adunat voturi de protest în timp. A avut mesaje anti-euro la un moment dat, au avut anti-migrație. Dacă mai au și câțiva lideri carismatici, imaginea arată și mai bine.

Ultimul lucru pe care vreau să îl amintesc despre AfD este format din profilul liderilor. Alice Weidel a fost imaginea AfD, un spitzenkandidatin gay, cu un doctorat în dezvoltare internațională și cu o carieră în economie și finanțe în care a trecut pe la Goldman Sachs, Allianz Global Investors și Bank of China, care se declară „libertarian conservator” și susține printre poziții:

  • susținerea parteneriatului civil și opoziția căsătoriei între persoanele de același sex;
  • mai multe puteri pentru statele suverane în UE, păstrarea UE, dar ieșirea Germaniei din UE;
  • crearea de oportunități economice în Orientul Mijlociu pentru evitarea plecării creierelor de acolo și adoptarea de către Germania a unui sistem de migrație pe modelul Canadei.

Celălalt nume al AfD-ului în aceste alegeri a fost Alexander Gauland, un fost membru conservator al CDU și critic al Angelei Merkel.

De precizat că sunt și alte persoane cu viziuni diferite, cu origini diferite și exprimări variate, și că nu există o coerență doctrinară a acestora, ceea ce poate reprezenta un punct slab.

Sigur este un partid de dreapta, ușor populist, dar nu știu dacă putem spune acum că este de extremă dreaptă, gândindu-mă, mai ales, la unii de centru-dreapta din țări vecine Germaniei sau la unii de stânga din România.

FDP și poziția față de Rusia

FDP (liberalii) au pierdut cu 4,8% în 2013 intrarea în Bundestag, dar acum au 10,7%, câștigând toate cele 80 de locuri prin intermediul sistemului proporțional, nu prin voturile obținute pe mandatele puse la bătaie în circumscripții.

Pentru un total de  36 de ani în perioada de după Al Doilea Război Mondial, FDP a fost un partener al coalițiilor de guvernare, fie că erau conduse de creștin democrați sau de social democrați. Au fost prezenți ca liberali clasici mereu în istoria parlamentară a Germaniei de după Al Doilea Război Mondial, chiar și înainte, însă în 2013 au scăzut sub.

Social-liberali și economic-liberali, FDP-iștii au mai multe facțiuni, dintre care unele sunt cam eurosceptice. Cu toate acestea, sunt pro-business și pentru diminuarea rolului statului, dar o diminuare calculată.

Citeam pe paginilor câtorva persoane fericirea că au intrat liberalii în Bundestag, amintind vechile cunoștințe Merkel – Putin, colegialitatea unor lideri social-democrați cu companiile mari din Rusia, politica energetică a verzilor care crește dependența de energia rusească, critica venită din partea Stângii la adresa politicilor europene, poziționarea AfD-ului pe linia ideologică.  Uitau să spună de liberali, de FDP, care nu sunt departe. Acum câteva săptămâni, Christian Lindner, liderul FDP, declara că Germania ar trebui să recunoască alexarea Crimeii, ceea ce nu este departe de viziunile celor criticați. Lista nu se oprește aici, căci atitudinea internaționalistă pe plan economic duce și la relaxarea sancțiunilor și la alte poziții asemănătoare.

Sunt și alte subiecte de discutat, dar rămân pentru alte ocazii…

*imagini: ZDF.de

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *