Interese strategice, amenințare comună, două abordări diferite

target

Interese strategice, amenințare comună, două abordări diferite

Mitul investițiilor chineze care pot salva economia românească este destul de bine promovat de câteva grupuri de interese din politica românească. Problema este că aceste grupuri nu vorbesc și de costurile, în special cele pe termen lung, în care unele dintre aceste investiții se dovedesc mai scumpe decât altele. Nu se discută nici de modelul investițional chinez și nici de politicile în domeniul managementului de proiect. Sau de execuție.

Metoda I

Pe 27 iulie, Grupul KMGI International a anunțat că autoritățile române au aprobat tranzacția de la finalul anului 2016 prin intermediul căreia KazMunayGaz (KMG), compania națională de petrol și gaze din Kazahstan, ceda 51% din acțiunile KMGI International către China Energy Company Limited (CEFC), un imens conglomerat chinez dezvoltat amenințător în ultimii ani, despre care presa internațională spune că nu sunt foarte clare detaliile privind cine sunt proprietarii și care sunt sursele de finanțare. Știrea acestei achiziții apăruse din decembrie 2015. KMGI este subsidiara KMG în Europa, iar principalele active le are în România, dar și în Franța, Spania, Bulgaria; cei mai în vârstă știu că s-a format pe baza fostului Rompetrol, fostei Petromidia.

Este important de precizat că din perspectiva companiei chineze, achiziția KMGI de la KMG este considerată o oportunitate pentru „de a echipa CEFC China cu accesul la o serie de terminale de petrol și gaze din Europa”, conform informațiilor publice pe site-ul companiei. Astfel de scheme nu au fost folosite doar în cazul României, fiind aplicate și în alte state din Europa Centrală și de Est precum Republica Cehă, unde președintele companiei devenise consilier pe politic economice al prim-ministrului social-democrat Milos Zeman. De altfel, și directorul KMGI International specifica că această modificare în acționariat este o oportunitate de impulsiona extinderea companiei în Europa de Est și în Europa de Vest, în contextul proiectului strategic al Chinei „One Belt, One Road”.

Grupul Rompetrol fusese scăpat de Guvernul social-democrat condus de Victor Ponta, în 2014, de o datorie de circa 600 de milioane de dolari în urma unui memorandum din 2013 prin acționarii kazahi erau scutiți de plata acestor creanțe în schimbul unor promisiuni al căror nivel de îndeplinire nu îl știm în acest moment (aparent nimic conform informațiilor găsite din câteva căutări pe Google) – crearea unui fond de investiții de un miliard de dolari și cumpărarea a 26,697% din acțiunile statului român la Rompetrol Rafinărie.

Așadar, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Consiliul Concurenței și-au dat acordul pentru finalizarea tranzacției de preluare a pachetului majoritar al KMGI de către compania chineză.

Câteva legături pe această direcție la nivel politic, național și, în special, internațional, ar merita atent discutate și analizate. Momentan, nu voi face asta pentru că din informațiile pe care le am sunt doar speculații.

target

sursa imagine: red dart hit center target stack/Shutterstock.com

Metoda II

Pe 27 iulie, președintele francez Emmanuel Macron prin ministrul său pentru economie a anunțat că statul francez va folosi dreptul de pre-empțiune pentru a cumpăra toate acțiunile STX France. Altfel spus, naționalizarea temporară a șantierelor navale de la Saint-Nazaire.

Cumpărătorul discutat era constructorul naval Fincantiere, o companie deținută de stat, care plănuia să achiziționeze două treimi din acțiuni în urma colapsului companiei mame sud-coreene STX care printr-o subsidiară din Europa deținea și șantierele de la Saint-Nazaire. Motivul discutat al neînțelegerii dintre italieni și francezi ar fi cerința părții farnceze pentru un acord 50/50, în lipsa căruia Franța promite naționalizarea proiectului.

Motivul neoficial amintit de diferite publicații citând persoane din industrie ar fi pericolul transferului de tehnologie de la italieni către chinezi în urma acestui acord, având în vedere un proiect comun de sectorul de construcție navală lansat de Fincantiere în China. În general, proiectele comune în China presupun deținerea majorității de către o companie deținută de statul chinez sau de companii private apropiate politic ori deținute indirect de statul chinez. Conform Financial Times, italienii spun că riscurile privind pierderea proprietății intelectuale pot fi mitigate și că proiectul în care cooperarea este unul limitat.

Concluzie

Fie că dorește să forțeze o Uniune Europeană, fie că dorește să protejeze economia franceză și pe cea europeană, măsura lui Emmanuel Macron amintește de promisiunile din campania electorală ale contra-candidatei sale, Marine Le Pen. S-ar putea să fie diferită viziunea întregului, însă măsura încurajată este una necesară Europei.

România, în schimb, are parte de decizii luate de politicieni în care aplică metoda opusă și rămâne și cu ochii în soare. Cazul de mai sus, apărut în presă în aceeași zi, este unul exemplar: mai puțină influență pentru capitalul național și european, mai puține locuri de muncă pentru muncitorii români, mai puține promisiuni duse la îndeplinire, deschiderea pieței Uniunii Europene pentru actori economici care joacă după alte reguli.

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *