Încrederea în autorități se câștigă

Povestea cu încrederea în autorități, adusă iarăși în discuție în contextul unor noi măsuri împotriva răspândirii virusului (sau împotriva limitării răspândirii virusului, depinde de cunoașterea asupra acestor măsuri), este marcată de lipsa unui element cheie: încrederea se câștigă și când e vorba de autorită. Se câștigă, se pierde. Se validează de fiecare persoană și comunitate în baza unor date factuale, nu în baza ideologiei sau propagandei de stat sau de partid. Mai devreme sau mai târziu, cetățenii vor avea acces la date factuale și în privința COVID-19, deci nu poți spune că sunt idioți, așa cum încearcă să spună toate televiziunile plătite de partide și de guvern.

Managementul pandemiei este un proces tehnic. Ce încredere poți să ai în autorități când măsurile nu sunt luate în baza unor specialiști sau sunt luate în baza unor specialiști necunoscuți nici măcar profesorilor universitari în domeniu? Ce încredere mai poți să ai când și ministrul sănătății începe să râdă când anunță noile restricții în lupta cu COVID-19 sau când un profesor universitar furnizează onorific expertiză, nu este luat în seamnă și pleacă de lângă autorități cu un gust amar? Mai mult, vorbim de milioane de români care au în fiecare zi contact cu măsurile din alte țări și văd că sunt niște diferențe semnificative între ce se face acolo pentru evitarea pandemiei și ce se face acasă.

Iar încrederea pierdută în autorități este un proces care aduce mari probleme pe termen lung. Căci cei care îți oferă încrederea îți oferă, în cazul statului, și finanțarea prin contribuțiile lor sub formă de taxe, impozite, decizia de a lucra în România și de a nu se reloca. Pierzi încrederea, iar pe termen lung pierzi și oamenii. Deja situația este critică din punct de vedere al sustenabilității economice a României – o spun experții europeni pe date clare. Iar dacă aceasta nu este o problemă de securitate națională, atunci nu știm care mai este. În schimb, fondurile din domeniu se duc pe absurdități care au existat mereu precum „lupta cu dezinformarea”, chiar și când promotorii dezinformează, „combaterea propagandei ruse”, chiar și atunci când vine din SUA sau Franța, ori pe reclame pe Facebook; asta atunci când nu sunt delapidate de generali cu funcții de conducere în intelligence-ul Armatei.

În final, merită amintit că discuția despre încredere în autorități nu poate avea loc fără o discuție despre contractul social între cetățeni și aceste autorități, atât în acest moment, cât și în raport cu generațiile viitoare. Culmea e că generațiile viitoare vor suferi în urma vacanțelor prelungite, examenelor de bacalaureat mai ieftine și pregătirii pentru a deveni culegători de sparanghel până când nu vor fi înlocuiți de roboți.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *