Impozitarea progresivă nu mai pedepsește munca

Impozitarea progresivă nu mai pedepsește munca

De fapt, nici nu știu dacă a pedepsit vreodată munca, poate prin Evul Mediu și Antichitate când venea un nou cuceritor și lua cât mai mult din avuția muncitorului sau întreprinzătorului. Este drept că, cu puține excepții, și atunci existau diferite forme de relaționare între cei ce luau și cei ce produceau. De exemplu, în societatea medievală, era împărțirea între oratores, bellatores și laboratores, adică cei ce se rugau, cei ce se luptau și cei ce munceau, fiecare cu obligațiile și beneficiile sale.

Dreapta românească (PSD și PNL în care ultimii sunt la dreapta primilor, rămâne pentru USR, ALDE și PMP să decidă dacă sunt la dreapta sau la stânga pesediștilor) are o problemă cu impozitarea progresivă fără să o înțeleagă, comportându-se de-a dreptul populist. Discuția dintre impozitarea proporțională și cea progresivă este veche de secole.

Liberalul britanic John Stuart Mill era în favoarea difuzării avuției în locul concentrării sale. Într-adevăr nu vorbim de impozitarea progresivă a venitului în argumentele sale, dar aduce în discuție și este în favoarea unor obligații fiscale mai favorabile pentru cei mai săraci, până la scutirea lor de taxe pe venit. Tot J. S. Mill spunea că o taxare graduată a venitului este în esență o hoție gradată (sau graduală?), deoarece nu era sigur că aceasta va duce la egalitatea sacrificiului, considerată a fi o taxare corectă, însă lipsea un element în discuția aceasta, pe care îl putem aduce în discuție. Cine beneficiază mai mult de pe urma 1. activității statului în domeniul economic, 2. creșterii prosperității societății în general și 3. de pe urma veniturilor colectate. Lăsăm economiștii să răspundă, dar să nu uite să treacă când calculează cine folosește mai mult drumurile, cine beneficiază de subvenții și de granturi din partea statului, de politici preferențiale și nu numai, în urma monopolurilor și oligopolurilor protejate de stat.

Pe scurt, putem vorbi de impozitare diferențiată fără a ne referi la impozitare progresivă. Dacă am citit bine programul de guvernare al PSD în momentul în campania electorală, era o discuție, dacă nu mă înșel, de impozitare diferențiată, ceea ce nu este implicit o formă de impozitare progresivă. Orientarea era mai degrabă pe scutiri de taxe pentru anumite categorii sociale și încurajarea altora în dinamica economică. Însă arată degringoladă ideologică în partid și încercarea de a mulțumi pe toată lumea, lucru puțin fezabil.

Am început să scriu aceste rânduri gândindu-mă la noua reformă de care nu avem nevoie, însă care a fost adusă în discuție de diferiți membri ai Guvernului României, probabil în încercarea de a acoperi deficitul. De prin ianuarie Liviu Dragnea vorbea de două praguri de impozitare a venitului: 0% și 10%, însă nu știu acum cum va arăta propunerea. Am văzut că propune o formulă de taxare a venitului pe gospodărie tot cu aceste trepte, oferind o serie de deductibilități. Deductibilitățile din discuția actuală (cheltuieli care vor fi scăzute din baza de calcul la impozitul pe venitul global) țin de prezența unor copii, asigurări, taxe de școlarizare, abonamente mediale și posibil donații, veniturile din plasamente bursiere sau din depozite bancare. Ultimele două nu cred că ar trebui incluse, lipsind logica includerii lor în aceste scăderi de la baza de calcul a impozitului pe venitul global, având mai degrabă un efect regresiv. O soluție ar putea fi o altă treaptă de impozitare pentru respectivele. Această listă de deductibilități poate, în anumite condiții, încuraja orientarea cetățenilor spre servicii private ca alternative la serviciile publice.

Însă mă înspăimântă formula cu cele două praguri: 0% și 10% pe venitul taxabil. Asta nu are nicio legătură cu ceea ce este în Statele Unite, oricât ar repeta în spațiul public că au pornit de la acest model. Acesta este și motivul pentru care am scris pe Facebook că ar trebui să introducă un sistem de trepte/cote pentru venitul taxabil. Două variante, dintre care una este nulă, nu formează un sistem de trepte.

Este un exemplu clar al lipsei unei doctrine și al încercării de a mulțumi pe toată lumea. În Statele Unite, treptele merg până la aproximativ 39% în funcție de venit. Ceea ce avem în spațiul public în România acum se blochează la 10%.

În Statele Unite, taxarea depinde de cetățenie, nu de rezidență, deci cetățenii nerezidenți (diaspora) plătesc impozit pe venit, adică milioane de americani care sunt rezidenți ai altor state plătesc taxe pe venit global către fiscul american.

România a avut această formă de impozitare progresivă pe venitul global aplicată și cetățenilor români care locuiau în altă țară o perioadă după 1933 ( din legea nr. 88/1933, art. 56 (1): „Sunt supuse acestui impozit persoanele fizice şi anume: 1. Pentru toate veniturile lor din ţară şi din străinătate, orice locuitor al ţării, oricine are reşedinţa obişnuită în România mai mult de 6 luni într’un an, cum şi cetăţenii români care locuesc în altă ţară”). Nici legea respectivă nu era atât de darnică, propunând două cote (trei de fapt): (0%), 4% și 8%. 

politica oameni
sursa imagine: unrecognizable young crowd | Shutterstock.com

Birocrația și plata celor 35.000 de consultanți fiscali sunt cele mai mici probleme ale acestei formule de taxare pe venit global. Aștept să văd ce va apărea în dezbaterea publică, deși îmi este greu să îmi imaginez că PSD va face harakiri politic pentru implementare unei reforme sustenabile în privința taxării. Dacă discuția va rămâne la ceea ce există în programul de guvernare și în spațiul public până acum, rezultatul va fi unul regresiv (rămâne de demonstrat), în care clasa de mijloc va suferi cel mai mult, alături de bugetul de stat. Este corect că au fost sesizate niște probleme, precum faptul că discuția despre cota unică de acum – injustă și neunică, precum și inacțiunea în privința modalităților prin care o taxare corectă și efectivă să fie practicată în relația cu cetățenii, IMM-urile și marile companii.

Rămân o serie de lucruri de urmărit când va apărea în spațiul public proiectul de lege:

  • studiile de fundamentare și prognoza încasărilor la bugetul de stat pe noul proiect;
  • scenariile pentru administrarea României, dacă prognozele nu vor fi îndeplinite în condițiile amintite;
  • identificarea principalelor cauze (care există!) care duc la evitarea taxării corecte (poate experții în optimizare fiscală ar putea ajuta);
  • destinatarii reformei – rămânem doar cu impozitarea gospodăriilor pe venitul global? care vor fi categoriile de venituri incluse?
  • gospodăria și venitul global – mod de calcul, deductibilități, acoperirea tuturor formelor de gospodării și excepțiile;
  • punem și diaspora să plătească? este administrația pregătită să facă față situațiilor de dublă taxare?
  • programul de pregătire al consultanților fiscali și recrutarea lor, salarizarea, suport, sancționare, colaborare cu alte autorități;
  • sancțiunile pentru cei care se joacă/jonglează cu plata impozitului, situația rău-platnicilor, modalitățile de contestare a calcului și aplicării sistemului (căci evident vom avea probleme cu gospodăriile, cu cazurile individuale, cu calculele făcute și multe altele), în ce condiții se merge la închisoare;
  • modalitățile în care vor fi capsate facturile emise în format electronic, căci tot auzeam ministrul vorbind de capsat chitanțele la dosar;
  • perspectivele asupra unei reforme globale a sistemului de taxare din România.

Până atunci, așteptăm un prim-proiect de lege privind această formulă de taxare, altfel este o altă fumigenă. Suntem în 2017 și încă nu știm cum sunt împărțite pământurile în România.

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

One Reply to “Impozitarea progresivă nu mai pedepsește munca”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *