Împăcarea cu trecutul, genocidul din Rwanda și politica președintelui francez

Împăcarea cu trecutul, genocidul din Rwanda și politica președintelui francez

Sunt multe capitole din trecutul imperial al Franței care nu au fost clarificate și care revin cel puțin lunar cu cu câte un subiect important în atenția publică. Asasinarea unor lideri independentișiti din Algeria și recentul scandal diplomatic cu Italia sunt două exemple în care neclarificarea trecutului creează obstacole în prezent. Genocidul din Rwanda este un al exemplu.

Peste 800.000 de oameni au fost uciși în conflictul din Rwanda în perioada aprilie – iulie 1994. Comunitatea internațională, în special câteva state mai importante și mai legate de situația post-colonială din Rwanda, a avut un rol indirect în desfășurarea conflictului. Astfel de „participări indirecte” în conflicte cu foarte multe victime pot fi identificate și în prezent, de exemplu în Yemen, în Myanmar, în Libia. Rwanda, fostă colonie germană și belgiană, avea la acea dată o legătură aparte cu Franța, dată de influența culturală și lingvistică, legăturile militare, economice și politice, și implicarea în soluționarea războiului civil rwandez.

Acuzația principală adusă Franței în legătură cu cele aproximativ 100 de zile în care 800.000 de oameni au fost uciși în 1994 este că a sprijinit guvernul rwandez politic, economic, militar și diplomatic înainte, în timpul și după genocid. Un raport clar asupra rolului Franței, asumat și acceptat de părți, nu există la acest moment, motiv pentru care diferiți actori din societate vor să se facă lumină. Mai mult, au existat și piedici în accesarea arhivelor prezidențiale din timpul lui François Mitterrand, fiind blocat de către statul francez accesul la anumite documente, caz care a ajuns la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

În acest context, demersul președintelui Emmanuel Macron de a face lumină este util și necesar. Primind în vizită o asociație a supraviețuitorilor genocidului cu ocazia celei de-a 25-a comemorări și amintind angajamentele luate în mai 2018 în urma unei întâlniri la Paris între Paul Kagame și Emmanuel Macron, Palatul Élysée a transmis că Macron a anunțat o serie de măsuri pentru sprijinirea „creării condițiilor pentru exprimarea adevărului istoric și consacrării unui loc genocidului Tutsi în memoria colectivă a Franței”. Măsurile anunțate cuprind:

  • înființarea unei comisii de istorici și cercetători cu scopul studierii tuturor arhivelor franceze privind Rwanda între 1990 și 1994, aceasta urmând a oferi un raport după doi ani;
  • crearea unui catedre de excelență dedicată istoriei genocidului Tutsi și lansarea unui apel de proiecte de către agencia executivă privind finanțarea cercetării privind cercetarea genocidului;
  • sprijinirea luptei împotriva impunității și funcționării eficace a justiției prin consolidarea resurselor pentru tribunalul care se ocupă de gestionarea procedurilor referitoare la genocidul Tutsi în Rwanda și creșterea efectivului de polițiști judiciar.

Într-un alt anunț, președintele francez și-a exprimat sprijinul pentru ca ziua de 7 aprilie să devină o zi a comemorării genocidului Tutsi. Reuters menționează inclusiv că liceenii francezi vor învăța din septembrie 2020 despre genocidul din Rwanda.

Numeroase semne de întrebare rămân în privința rolului Franței în chestiunea genocidului din Rwanda: furnizarea de echipament militar regimului hutu, pregătirea unor miliții, contextul morții președintelui Juvénal Habyramina și inacțiunea în perioada premergătoare și în timpul genocidului, ignorarea semnelor de avertizarea privind pregătirea unui genocid, protejarea unor agresori și suspecți de genocid ulterior sau sprijinirea fugii acestora,  refuzarea extrădării unor făptași și întârzierea procedurilor judicare printre altele, negarea responsabilităților în acest conflict.

Alte întrebări au arătat eșecul comunității internaționale de a preveni și opri genocidul, un exemplu care stă la baza doctrinei responsabilității de a proteja. „Națiunile Unite au eșuat în populația Rwandei în timpul genocidului din 1994. A fost un eșec pentru care Națiunile Unite ca o organizație, dar și statele sale membre, ar fi trebuit să își ceară scuze mai clar, mai franc și mai devreme”, se arată în raportul anchetei independente înființate de Kofi Annan, fost secretar general al ONU, pentru a investiga rolul organizației internaționale în timpul genocidului din Rwanda. Raportul a venit cu 14 recomandări pentru îmbunătățirea acțiunii ONU în prevenirea genocidului. Recomandarea nr. 14 spune că „Națiunile Unite trebuie să își recunoască partea de responsabilitate pentru că nu a făcut suficiente pentru a preveni și opri genocidul din Rwanda”, o recomandare dură ținând cont de calitatea de membru în ONU a tuturor statelor recunoscute fără probleme pe plan internațional.

Un raport al unei comisii parlamentare franceze din anii 1990 identifică mai multe erori în politica franceză privind Rwanda în perioada premergătoare genocidului și în timpul acestuia ce țin de cooperarea militară, disfuncționalități instituționale în privința percepției situației, informațiilor, luării deciziilor și intervențiilor, subestimarea caracterului autoritar, etnic și rasist al regimului rwandez și altele.

În trei luni, etnicii tutsi, etnicii twa, numeroși moderați hutu și alți minoritari, incluzând străini, au fost eliminați în Rwanda în 1994 într-un genocid de 100 de zile în care numărul victimelor depășește 800.000 (dintr-o populație de aproximativ 7 milioane de persoane la acea dată). Este un coșmar istoric în care numărul exact al fatalităților din acea perioadă din Rwanda este dificil de estimat. Alte crime împotriva umanității și crime de război, cu diferiți făptași, inclusiv din rândul celor care au ajuns la putere după conflict, însoțesc istoria acestei perioade.

Această atrocitate a fost posibilă de ura interetnică, de promovarea intoleranței și de incitarea la violență, de discriminarea sistematică, de instituții neincluzive, pe fondul unei securități precare și la complicitării celor care puteau avea un rol de prevenire. Reconcilierea este un proces de durată, la fel și în cazul unor actori externi conflictului care ar fi putut face ceva, iar reconcilierea fără adevăr este aproape imposibilă.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *