Idei periculoase în politica regională: schimburile de teritorii

Idei periculoase în politica regională: schimburile de teritorii

Cancelarul german Angela Merkel rămâne cu capul pe umeri în cea mai nouă soluție inovativă găsită de sârbi și separatiștii kosovari în rezolvarea problemelor ce țin de granițe și teritorii. Este un subiect care a revenit în discuțiile din politica occidentală în ultima lună. ‘Trebuie să avem grijă ca negocierile dintr-un loc să nu conducă la negocieri într-un alt loc’, a spus cancelarul german.

Merkel spune chiar că subiectul a fost discutat în convorbirea telefonică avută cu președintele american Donald J. Trump, semn că subiectul „Kosovo” revine pe agenda internațională într-un moment în care manifestările statelor din Balcanii de Vest de a adera la Uniunea Europeană sunt clare, însă trebuie să își rezolve problemele cu vecinii, printre multe alte necesități (DC News, 28 august 2018). În același timp, Rusia ar putea deschis sau nu această idee. Are multe subiecte de rezolvat după căderea URSS, iar revizionismul actual are nevoie de noi aliați.

De la începutul lui 2018, autoritățile sârbe au propus celor kosovare și albaneze rezolvarea unei probleme referitoare la frontiere. Dialogul în această privință a continuat între Kosovo și Serbia, influențat de mirajul integrării europene. Pe scurt, Kosovo și Serbia, aflate în conflict, nerecunoscându-se,  propun un schimb teritorial pentru rezolvarea unei părți semnificative a conflictului dintre cele două entități. Schimbul teritorial are și un caracter etnic, întrucât zone populate de albanezi, respectiv de sârbi, sunt propuse pentru a fi interschimate.

La început, liderul kosovar își menținea opoziția, însă mai nou este dispus la un acord pașnic care poate include „corectarea frontierelor”. Pe 25 august, președinții Kosovo și Serbiei au fost dechiși la această idee în cadrul unui eveniment comun în fața unei audiențe externe. Hashim Thaci, președintele autodeclaratei republici Kosovo, a pledat pentru atingerea unui acord legal obligatoriu cu Serbia în acest sens, în timp ce Alexandr Vucic, președintele Serbiei, a criticat reacția de opoziție a comunității internaționale, pledând pentru poziția deja propusă.

Atingerea unui acord între cele două entități, însă, nu ar face decât să deschidă o cutie a Pandorei pe subiectul granițelor în Europa, fapt ignorat de părțile conflictului și de alte părți care au interese de rezolvare a unor conflicte astfel.

Principala problemă este că nu reprezintă un simplu schimb de teritoriu între două state, ci că vorbim de un schimb cu potențial de destabilizare regională. Schimbul propus de teritorii relegitimează ideea purității etnice a statelor, readucând frontierele într-o zonă gri, impulsionând naționalismele și separatismele, precum și abuzuri asupra drepturilor omului de dragul unui ideal național distorsionat.

Readuce în atenție raportarea la națiunea etnică în locul raportării la un stat național sau multinațiuonal care se comportă imparțial în raport cu proprii cetățenii. În Balcani, dar, în general, în Europa, reprezintă renașterea unor curente revizioniste și o sursă de acțiune pentru naționalismul extremist. Pretenții asupra teritoriilor altor state pentru că sunt locuite de minorități sau majorități de alte etnii au existat, există și vor exista. Este tragedia regiunilor de frontieră sau, în alte cazuri, a dinamicii majorități-minorități. Problema națiunilor și minorităților nu se rezolvă prin granițe și schimburi de teritorii.

Destabilizarea regională este un subiect ușor de reflectat dacă ne uităm la mișcările pe care le poate genera pe subiecte legate de Republica Srpska,  FYR Macedonia, câteva zone din Bulgaria sau din Republica Moldova, Ținutul Secuiesc, alte zone din Slovacia și Ucraina și lista poate continua. Prea puțin va conta mica schimbare voluntară, reciprocă și acceptată de teritorii între Kosovo și Serbia de dragul autodeterminării, prosperității, păcii și dezvoltării în momentul în care acest principiu va fi readus în Balcani. Cine s-ar fi așteptat în 1980 în Iugoslavia nu numai la dezintegrarea sa după mai bine de 70 de ani, dar și la genocidul de la Srebenica?

Al doilea motiv este că legitimează apelul la violență pentru atingerea unor scopuri politice naționaliste. Hashim Thaci, actualul președinte al Kosovo, este un mafiot, iar în timpul războiului Serbia-Kosovo a fost liderul unei grupări paramilitare independentiste, fiind chiar și condamnat pentru susținerea terorismului în activitățile desfășurate în respectiva grupare paramilitară.

De partea cealaltă, președintele Serbiei, Alexandr Vucic, cam în același timp în care Thaci era condamnat pentru terorism, era ministru al informațiilor (comunicații) în Guvernul Serbiei din partea Partidului Radical Sârb, într-un cabinet condus de un intermediar al lui Slobodan Milosovic, iar șeful său pe linie de partid, Vojislav Seselj, era prim-ministru adjunct. În timp ce era ministru, a fost responsabil de zeci de abuzuri la adresa drepturilor omului pe zona de informare și acces la informații. Partidul Radical Sârb a fost înființat tot de un lider al unei grupări paramilitare, de partea cealaltă a taberelor, fiind un partid rusofil, eurosceptic și ultra-naționalist, ce urmărește înființarea Serbiei Mari (în unele forme, pansârbismul are pretenții și la unele zone din România – din Banat, în special). Deși în ultimii zece ani s-a distanțat de fostul său șef de partid, condamnat între timp pentru crime împotriva umanității, și s-a alăturat curentului pro-UE printr-un nou partid, relația de amiciție cu Rusia rămâne, primind chiar și un doctorat onorific de la institutul de relații internaționale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei.

Avem la cârma noii propuneri de acord doi lideri politici care au trecut prin fronturile care au creat multe victime în fosta Iugoslavie, crime dovedite. Însăși scopurile și intențiile acestora rămân controversate. Mă întreb dacă ar trebui ca acest acord să fie creat de două dintre persoanele care au alimentat conflictele. Ar putea fi sprijini suficiente nebunii, plecând de la ideea că violența poate fi folosită pentru atingerea unor scopuri, iar responsabilitatea legală sau morală nu contează, căci vor rezolva problema și vor scăpa de justiție mai devreme sau mai târziu.

P.S.: Nu intru în discuția dacă vecinii Serbiei ori ai Kosovo, pentru cei care recunosc acest stat, vor recunoaște noile granițe ca fiind parte a vecinilor.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *