Guest-post – Copiaţi, copiaţi, copiaţi

Copiaţi, copiaţi, copiaţi este o parafrazare a celebrului îndemn Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi, zis se pare
de Lenin. Nu se ştie exact când a fost spus acest îndemn, dar bancurile vremii susţin că la vederea
carnetului de note al lui Stalin.

Introducerea deja a fost făcută, dar nu m-am prezentat: Emil Calinescu sunt, blogger full-time (fara mari beneficii financiare).

Articolul acesta porneşte de la sarabandă de articole anti – Ponta şi anti-plagiat. Ştiţi voi, cele care
consideră că plagiatul este o boală cronică a sistemului nostrum educaţional, că suntem singurii care-l tolerează şi că din acest motiv am fi unde am fi.

În căutarea unui contra-argument valid, tocmai am dat de un articol în ziarul Adevărul care-mi vine
mănuşă. Pe scurt, se pare că până şi la Harvard se copiază. Şi , uau, se plagiază. Ruşine să le fie. Toţi acei studenţi plagiatori, de fapt, ţintesc postul de premier al României. (dacă ştirea ar fi fost într-un tabloid ar fi sunat asa: SENZAŢIONAL! ŞI LA HARVARD SE COPIAZĂ! VOR AJUNGE OARE PREMIERI AI ROMÂNIEI?)

Hai să vedem acum cât este de adevărat discursul ăsta fatalist al nostru. “Numai la noi se întamplă
asta”, “d-aia învăţământul nostru este cum este”. Situaţia stă de fapt un pic altfel.

Mă rog, “ghinionul” meu (sau norocul) a fost că am studiat într-o facultate total pornita împotriva
plagiatului. Pur şi simplu la facultatea mea de sociologie (de la Universitatea Bucureşti) profesorii căutau nod în papură. Au fost studenţi picaţi la licenţă ori dizertaţie şi pentru că au uitat să pună ghilimele, ori au pus ghilimele, dar n-au precizat sursa (cam cum pun maneliştii “cover – folclor international”). E clar că oamenii respective nu avuseseră nici cea mai mică intenţie de fraudă, eroarea lor fiind, de fapt, o neatenţie. Au fost trataţi însă dur şi daţi ca exemplu. “În facultatea noastră nu se tolerează plagiatul”. De pe net ori din alte surse nici nu se punea problema (cel puţin la masterul meu). Cum e însă în afara?

Păi o amica a plecat ulterior , la master, pe Erasmus, la o universitate din Spania. Acolo nu te verifica nimeni de plagiat. I-am dat o prezentare Power-point, pe care ea pur şi simplu a tradus-o şi a prezentat-o acolo. Nu se punea problema de plagiat, oamenii luau de pe net, important era cum prezinţi. Puteai să ai referatul făcut de tine, dacă-l prezentai prost, erai prost notat. În fond, dacă ştii ce scrie-n referat, dacă ţi-ai însuşit acel punct de vedere şi poţi să susţii argumentaţia, ce contează că nu e al tau? Iar acea Universitate din Spania cică e foarte bine cotata în topurile internaţionale…

În încheierea argumentaţie, mai evoc o faptă reala. Nu e prima oară când o invoc, dar este elocventă dupa mine. La un liceu Bucureştean, o profă (de biologie parcă) le zicea elevilor ei: “Datoria voastra este să încercaţi să copiaţi, iar datoria mea este să împiedic asta, să vă prind. Când fac asta, îmi fac datoria, vă sancţionez. Dacă nu am făcut asta, bravo vouă, aţi reuşit. Dar nu trebuie să ne supărăm unii pe alţii: nici eu pe voi că aţi încercat să copiaţi la mine, nici voi pe mine că v-am prins şi v-am dat nota mică. Fiecare din noi ne facem doar datoria”.

Acum pe bune: ipocriţii pe care-I auziţi la televizor, acei apostolic ai dreptăţii academice, oare cât or fi copiat la viaţa lor? Eu, în facultatea mea, cunosc oameni care au copiat la un examen, şi după 6 luni au început să ţină seminarii fix la acea materie. Unii numesc asta “deontologie profesională”.

La fel cum se spune (unii zic că e mit, dar care se confirma de cam multe ori) că cei mai ai dracu’ profi la copiat sunt cei care au copiat la viaţa lor. Ştiu ce înseamnă copiatul şi nu pot fi păcăliţi. E un paradox, nu?

Ca şi concluzie: s-a copiat, se copiază si se va copia. Şi la testele banale, şi la examene, şi la referate
(caz în care se numeste pompos PLAGIAT). Nu este o boala de ieri ori de alaltăieri şi nici ceva specific românesc. În loc să ne laudăm, precum controlorii RATB ori de tren, cu norma de “blatişti”, mai bine ne-am uita în oglindă. Şi am recunoaşte, măcar faţă de noi, că nu suntem sfinţi.

Iar voi, dragi elevi, nu trebuie sa copiaţi. Doamne-fereşte! Dacă o faceţi bine ajungeţi “apostolic ai
dreptăţii academice”, miniştrii ori cine ştie ce funcţii. Dacă o faceţi insa prost şi din topor, riscul este enorm: poate chiar ajungeţi în funcţia de premier. Se merită riscul?

În speranta că-mi veti vizita şi blogul meu cu un guest-post, fac 2 urari de final: copiaţi, copiaţi, copiaţi şi salutări blogosferice tuturor.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

One Reply to “Guest-post – Copiaţi, copiaţi, copiaţi”

Comments are closed.