Începe Festivalul Filmului European 2015

Anul trecut, am spus că cinematografia europeană resuscitează filmul atunci când acesta intră, cumva, într-o stare de amorțeală. Poate a fost o poziție un pic cam depășită, marcată, probabil, de nivelul meu de cunoștințe cinematografice, într-un fel americanofile, acum având o poziție un pic mai diferită.

Diferența este dată de experiența pe care am avut-o timp de jumătate de an în Spania, când am avut un contact mai direct cu o altă cultură (aș spune chiar civilizație), fiind înconjurat de alte obiceiuri și alte modalități de a vedea lumea. Timpul se scurgea mai lent, iar împrejurul era mai important, dar, totodată, pus într-un cadru mai larg, în care problematice lumii întregi existau.

Inegalitatea de pe plan global, nesemnificativitatea generală a individului în raport cu mulțimea, polarizarea între sudul global și nordul global, suprapopularea în unele zone ale Terrei, improbabilitatea viitorului, accesul la educație și nevoia gratuității acestuia la orice nivel pentru asigurarea egalității de șanse, problematicile neocorporativiste și impactul acestora, guvernarea defectuoasă și impactul asupra cetățenilor țării și ai celor de lângă, memoria momentelor triste și nostalgia celor frumoase erau printre elementele care erau incluse în descrierile fiecărei zile și ale discuțiilor dintre tineri și bătrâni, dintre studenți și nu numai. Acest realism global din care se poate ieși numai prin menținerea unei doze infime de utopie, dar activă în viața de zi cu zi, m-a făcut să înțeleg mai bine de ce mă simțeam ciudat în momentul în care mă uitam la filme spaniole și, un pic mai mult, latino-americane.

film
sursa imagine: movie films

Rolul contextului în înțelegerea unui fenomen

Am făcut această introducere pentru a aduce un pic din atmosfera necesară pentru a înțelege inclusiv un film. Contextul joacă un rol important, la fel și cultura, care e parte esențială a contextului. S-ar putea să fie diferențe infime între subiectul filmului și alte situații chiar din proximitate, însă acestea nu trebuie să lase locul superficialității și, mai mult, folosirii unui filtru impus de cultura asimilată.

Pornind de la această idee, este bine să aruncăm o privire la raporturile dintre valori în momentul în care vrem să analizăm un film, să privim problemele societății și să vedem și ce mai spune regizorul cu privire la motivația realizării anumitor pelicule.

Filmele spaniole, indiferent de tipul acestora, au fost în top III-ul cu care am crescut, foarte probabil după cele americane și cele franțuzești. Urmăream animația Marcelino, Pan y Vino, realizată după un film asemănător din 1955. Mai târziu, când devenisem mai conștient, am auzit de Pedro Almodovar și am început să văd filme, recunoscute, precum Todo sobre mi madreHable con ella sau Volver. A urmat o perioadă de vreo doi ani în care nu am acordat multă atenție culturii spaniole, iar în 2013 mi-am reamintit de valoarea sa urmărind BlancanievesA urmat o perioadă mai liniștită și a venit momentul în care a trebuit să învăț limba spaniolă și m-am folosit inclusiv de filme. Ulterior, am descoperit și filmele de acțiune-comedie, precum Torrente, dar eram deja în mijlocul culturii respective.

După cum v-ați dat seama, o să vă recomand un film spaniol din cadrul Festivalului Filmului European. Este vorba de 15 años y un día („15 ani și o zi”), regia Gracia Querejeta, o dramă care spune povestea unui adolescent rebel și încercările apropiaților de a-l aduce pe drumul cel bun. Mi-a atras atenția o scenă simplă, în care un tânăr îl întreabă pe altul ce vrea să se facă când va fi mare și răspunde nimic; la fel și celălalt. Mi-a amintit de faptul că în 2013 rata șomajului în rândul tinerilor din Spania ajunsese undeva la peste 55% și acum situația fiind destul de gravă, Spania având regiuni, precum Ceuta (67.5%), Andalucia (61,5%), Castilla la Mancha (61,3%),  Canarias (57,4%) aflate în topul șomajului în rândul tinerilor. Revin la acel răspuns, nimic/nada, și cred că pune o mare problemă referitoare la viitor. Ce vor face acești tineri în continuare? De altfel, decade modelul în care mergi la școală, la facultate și ieși ceva, căci vei fi șomer. Impactul asupra generațiilor mai tineri este dezatruos. România stă bine din punctul acesta de vedere, motiv pentru care vă recomand filmul acesta, 15 și o zi, care va fi difuzat în cadrul Festivalului de Film European la Cinema Studio, pe 9 mai, la ora 13:00, în București.

poster pelicula

Festivalul Filmului European, începând cu 7 mai

imagine

Pe 7 mai 2015, începe a XIX-a ediție a Festivalului Filmului European, un eveniment care aduce în atenția publicului o serie de creații cinematografice din diferite state europene. Vor fi proiecții la București, Craiova, Iași, Târgu Mureș și Hunedoara. Lista întreagă a filmelor o puteți care vor fi difuzate și programul difuzării sunt disponibile pe site-ul Festivalului Filmului European, la adresa ffe.ro. Puteți găsi acutalizări și pe pagina de facebook a festivalului – fb.com/ffeRomania sau pe twitter la @ffeRomania. Zilele în care va ajunge în celelalte orașe sunt următoarele: 7-14 mai @ București, 15-17 mai @ Craiova, 22-24 mai @ Tîrgu-Mureș și Iași, 29-31 mai @ Hunedoara.

 

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

One Reply to “Începe Festivalul Filmului European 2015”

Comments are closed.