#fakenews despre ONU și protestul violent din 10 august

ONU nu poate ancheta protestul violent din 10 august

Pe 8 ianuarie 2019, mass-media locală a început diseminarea unei informații transmise de comunitatea Declic privind reacția ONU față de acțiunile disproporționate ale Jandarmeriei Române în cazul manifestației ilegale din 10 august 2018 din Piața Victoriei.

Din informațiile transmise de Declic, în baza informațiilor transmise de Declic,  raportorul special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la opinie și expresie, David Kaye, a transmis autorităților române o scrisoare prin care își exprimă îngrijorarea față de cele întâmplate și încearcă să afle mai multe informații.

Declic transmite doar două propoziții din scrisoarea respectivă, corespunzând narațiunii pe care o promovează privind evenimentele din 10 august din București, motiv pentru care este dificil de exprimat o opinie privind conținutul mesajului.

Digi24, Ziare.com, Adevărul, Mediafax, HotNews.ro, Wall-Street.ro, stiripesurse.ro, Libertatea, DCNews, Capital, G4Media.ro și alte platforme au preluat imediat mesajul, distribuindu-l într-o manieră care pune la îndoială respectarea standardelor jurnalistice de respectivele publicații.

În primul rând, titlul este preluat greșit, induce în eroare populația printr-o formulare falsă. ONU nu anchetează și nu investighează ceea ce s-a întâmplat în România pe 10 august. Nu numai că nu este în atribuțiile sale, dar sunt altele mecanismele prin care comunică sau prin care investighează.

În cel mai rău caz pentru percepția externă a României, raportorul va realiza un … raport în care va preciza ce se va întâmpla. A nu se confunda acest raport cu principalele mecanisme onusiene privind monitorizarea și raportarea situației privind respectarea și promovarea drepturilor omului:

  1. Raportul anual privind drepturile omului este realizat de Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, raport ce oferă o perspectivă largă asupra evoluțiilor în privința respectării drepturilor omului. Pentru cei curioși cum arată un astfel de raport și ce conține, găsiți un exemplar la adresa aceasta. Aici sunt cele mai mari șase despre care se poate discuta despre o fantezia vreunei referințe la România.
  2. Consiliul pentru Drepturile Omului, un forum internațional dominat de regimuri autoritare și dictatori, realizează alte rapoarte, într-adevăr se întâlnește periodic, dar rapoartele sale se referă la situații cu adevărat grave care se petrec pe glob: Yemen, Siria, Myanmar, Burundi, Sudanul de Sud, etc. Se ocupă de preocupări serioase, nu cazuri de dizobediență civică într-un stat democratic cu mecanisme solide de protecție a drepturilor omului.

Raportorul special privind libera exprimare este oarecum mandatat de Consiliul pentru Drepturile Omului să culeagă informații referitoare la încălcări ale drepturilor omului cu posibil impact asupra libertății de expresie. Este obligat prin mandatul pe care îl are să răspundă și să solicite clarificări privind cazurile care par rezonabile. Cum acționează în aceste cazuri? Transmite scrisori privind alegațiile existente statelor membre privind „presupusele încălcări ale dreptului la libertatea de opinie și expresie”. Sumarizează cazurile și răspunsurile primite de la guverne într-un raport anual care este transmis Consiliului pentru Drepturile Omului. Bănuiesc că la acest raport se referă, în care pot fi incluse și recomandări.

Câteva exemple de cazuri care au atras recent atenția acestui raportor în ultima perioadă:

  • la adresa Uniunii Europene: îngrijorări privind propunerea de Regulament pentru prevenirea diseminării de conținut terorist online;
  • la adresa Arabiei Saudite: solicitarea unei investigații internaționale independente privind dispariția jurnalistului Jamal Khashoggi;
  • la adresa Japoniei: critică privind neutralitatea internetului (vezi aici răspunsul Guvernului Japoniei).

Merită amintit cum arată un raport anual transmis Consiliului pentru Drepturile Omului de acest raportor: 2017, 2018. Menționez că nu încerc să discreditez activitatea acestei instituții, ci să prezint cu acuratețe activitatea sa, întrucât:

Trebuie accentuat că dialogul stabilit cu guverne de către raportorul special și transmiterea alegațiilor privind țările acestora în niciun caz nu implică orice fel de acuzație și judecată de valoare din partea raportorului special, ci mai degrabă o solicitare de clarificare în vederea încercării asigurării, împreună cu guvernul respectiv, a protecției dreptului la libertatea de opinie și expresie. (link)

OHCHR clarifică procedura și rolul scrisorilor transmise în cazul plângerilor individuale transmise instituției. După cum vedeți (și puteți verifica tot conținutul de la adresa respectivă), nu implică nici anchete, nici judecăți.

Mai mult, ceea ce s-a întâmplat nu exprimă o poziție a ONU. Singurul organism cu reprezentativitate reală prin care această organizație internațională se poate exprima este Adunarea Generală. Și nu se vor pune la masă guvernele din toată lumea niciodată pentru a se exprima pe un subiect nesemnificativ. Zilnic, sute de mii de oameni sunt bătuți de forțele de ordine în democrațiile din întreaga lume. ONU are lucruri mai importante de analizat – pacea și securitatea, dezvoltarea internațională, eradicarea foametei, combaterea schimbărilor climate și nu numai.

A doua problemă cu știrea falsă fabricată de publicațiile anterioare ține de conținut. Nu este oferit niciun drept la replică, nu este prezentat mecanismul. Nicăieri în text nu este redată vreo poziție din partea autorităților române. Nicăieri în text nu este redată vreo poziție din partea unor experți independenți, a unor specialiști în zona de relații internaționale.

Ar mai fi un subiect de criticat, anume citarea selectivă a unor fragmente dintr-o scrisoare care nu a fost făcută publică.

Este o întrebare serioasă pentru redacțiile respective dacă consideră că fac jurnalism, informare a publicului sau propagandă și dezinformare. Milioane de utilizatori Facebook și cititori ai publicațiilor respective au primit o știre falsă, pornită de la dezinformarea unei platforme care afectează imaginea societății civile asumându-și apartenența la aceasta.

În final, reiterez ce am mai spus și cu alte ocazii: persoanele care au avut de suferit de pe urma unor acțiuni disproporționate au toate căile posibile de recuperare a prejudiciilor, chiar dacă au participat la o manifestare ilegală. A se vedea, prin comparație, poziția reprezentanților guvernului francez, în care păstrarea ordinii în situația unei manifestații ilegale, neaprobate în prealabil,  este considerată o expresie a respectării statului de drept.

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.