Facebook versus Australia

Facebook versus Australia

Australia ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru o reglementare internațională a platformelor sociale. Soluții există, descriind în urmă pe blog mai multe modalități de reglementare a giganților tehnologici. Nivelul dezbaterii publice lasă de dorit, sărind multă lume pe principiul „sunt companii private și fac ce doresc”. Nu este chiar așa.

Multe companii private de-a lungul timpului au făcut afaceri foarte bune cu Germania nazistă sau cu Uniunea Sovietică. Multe au pactizat cu aceste regimuri încât erau promovate de elitele politice, economice și intelectuale nu doar intern, ci și extern. Nu ne place să discutăm despre istorie Volkswagen și nici despre cum Kraft-Heinz folosește în prezent sosuri de roșii din Xinjiang, acolo unde regimul aflat la conducere Chinei desfășoară conform planului un genocid cultural. Modelul este cel al muncii forțate din anii timpul regimului Dej. De fapt, lista companiilor celebre despre care s-a spus că ar fi beneficiare a muncii forțate din Xinjiang este lungă: Adidas, Coca-Cola, H&M, Calvin Klein, Tommy Hilfiger, Nike, Patagonia și alții. Tot companii private, dar cu o contribuiție la propagarea răului. Sunt și alte motive mai serioase pentru care argumentul e privat și face ce vrea nu se susține.

Revenim la Facebook și modul cum a șters știrile din Australia peste noapte pentru că australienii au îndrăznit să dea o lege în care platformele digitale plătesc producătorii știrilor pe care le folosesc pentru a menține atenția utilizatorilor pentru reclame. Nu mulți au puterea să se pună cu giganții tehnologici, dar în Australia a găsit opoziția într-o companie de știri clasică, News Corp. Și a găsit și niște legislatori conservatori care să ridice problema și să arate că împăratul este gol.

Prim-ministrul australian a spus că nu se va lăsa intimidat de această acțiune. Google, prin comparație, a ajuns la un acord pentru utilizarea știrilor. Facebook, în schimb, spune că transmite multe click-uri către site-urile australiene, din start o abordare greșită, căci esența presei nu este dată de click-uri, altfel întreaga planetă ar ajunge ca România în privința informației. Cei care vor căuta știri vor găsi știri prin platformele respective, dacă Facebook nu va ajunge la vreun acord.

Fenomenul „deplatformării” este în plin avânt. Se realizeze ușor, cu câteva linii de cod sau cu câteva click-uri. Pot fi victime persoane obișnuite, formatori de opinie conservatori, politicieni și președinți, companii și chiar întregi populații, după cum se adeverește că Facebook a blocat australienilor accesul la informație. Nu răspund în fața nimănui.

Au arătat că pot bloca accesul la informație și pentru o țară, fiind vorba de fluxul de informații de acolo. Este ceea ce face „marele firewall chinezesc” și ce mai fac dictatorii din Iran, Egipt și alte părți cu conținutul critic. Este ceea ce a făcut și Guvernul României la începutul crizei COVID-19 cu câteva platforme ușor conspiraționiste. Se produce în timp ce dezbaterea publică se mută pe acele forumuri, se produce în timp ce finanțări publice merg către acele platforme și în timp ce acele platforme au un cuvânt tot mai mare de spus asupra instituțiilor, politicii, economiei. Zuckerberg ar fi un frate cu Goebbels din punct de vedere al acestei abordări asupra informației, evident justificând ca interes de business sau, dacă e politic, pentru a proteja libertatea de exprimare.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *