Este posibilă o guvernare bazată pe empatie?

Este posibilă o guvernare bazată pe empatie?

În 2019, guvernul australian s-a remarcat prin 190.000 de dolari plătiți unui consultant pentru empatie, după o achiziție planificată inițial pentru 80.000 de dolari de către Departamentul pentru Infrastructură. Serviciile de consultanță trebuiau să livreze autorităților sfaturi despre cum să empatizeze cu comunitățile afectate de secetă din trei state, să arate proprietarilor din terenuri din acele state că guvernului îi pasă.

Dincolo de comicul situației, ridică o bună întrebare: se poate guverna în funcție de empatie? Aici a fost un caz punctual, ușor scandalos, de reacție a guvernului central la o criză particulară cu un risc politic și electoral.

Am văzut tot mai des mesaje cu critica față de cei care guvernează că nu le pasă de ceilalți. De aici, putem ajunge în mai multe direcții. Varianta business as usual ar ține de îmbunătățirea calității guvernării cu o atenție inclusiv spre starea fericii. Am scris anul trecut un material apărut într-un volum colectiv despre guvernarea în funcție de fericire, evidențiind mai multe exemple pe care le avem pe plan global de la mai mulți indicatori ai fericirii la ambițioase viziuni de dezvoltare economică. Este o direcție realistă despre ceea ce ar putea însemna guvernarea în funcție de empatie.

Dincolo de această abordare apar multe probleme. Empatia este un afect relațional. Guvernarea este abstractă și depersonalizată, urmărind scopuri publice, de cele mai multe ori generale. Deseori sunt criticați funcționarii publici pentru lipsa de empatie: stai la coadă la recalculări la Casa de Pensii, ignorarea problemei persoanelor fără adăpost și lista poate continua. Guvernarea în funcție de empatie pune presiune pe câteva elemente: ce este empatia, în primul rând, apoi de către cine este manifestată și care este obiectul empatiei. O guvernare în funcție de empatie nu poate fi centrată pe cazuri particulare, căci nu ar mai fi guvernare, ci niște interacțiuni socio-politice vagi care, de cele mai multe ori, sunt rezolvate cu alocarea unor resurse. În funcție de ce criterii, este o altă întrebare.

Este și riscul mediului politic. Politicienii caută popularitate. Dacă guvernare s-ar face în funcție de empatie, cazurile care provoacă cel mai mult acest sentiment ajung să fie în centrul unor treasure hunt-uri populiste. Trecem peste pozele cu cățeluși folosite de miniștri și ajungem la cazuri umanitare folosite politic. Știm povestea. Apar din nou problemele de mai sus privind cine recepționează măsurile în funcție de empatie și sub ce prioritizare. Doar că generalizarea unor astfel metode de creștere a notorietății ridică alte probleme.

Campaniile electorale și programele electorale fac apel la empatie de multe ori, dar și la alte efecte. Sunt o sursă uimitoare de voturi, o comoară, iar pe unele teme sunt construite campanii de ani de zile. Antreprenori politici își construiesc cariera pe baza empatiei. Politicienii folosesc softuri dedicate pentru a monitoriza afectele în social media și în mass-media pentru a ieși cu reacții publice și, uneori, chiar pentru a lua decizii populare în funcție de starea generată; ori pentru a opri discuția despre o temă și a preveni un dezastru mai mare.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *