Erezie și toleranță în epoca Facebook

Erezie și toleranță în epoca Facebook

Condamnarea la moarte a lui Socrate a venit pentru impietate, una de acuzații la care acesta răspunde, conform apologiei scrise de Plato, fiind că acesta era „un făcător de rău, corupător al tineretului, care nu crede în zeii cetății și are alte divinități proprii”. Socrate nu a fost doar un filosof în sensul modern al termenului, ci și un critic al realității sociale și politice a vremii. Criticile pe care le aducea Atenei erau uneori însoțite de atitudini pozitive față de regimul ostil, Sparta.

Două milenii mai tâziu, Giordano Bruno a fost judecat, în spiritul vremurilor, de erezie de Inchiziție, acuzat de negarea unor diferite elemente ale doctrinei catolice, promovând pluralismul cosmic și alte credințe. Pe 17 februarie 1600, Giordano Bruno este executat, ars pe rug, în urma declarării sale ca eretic de către Papa Clement al VIII-lea și a pedepsei cu moartea emise de Inchiziție.

În prezent, probabil s-ar fi scris despre cei doi „eretici” că diseminau știri false și fapte alternative, contribuind la erodarea democrației și slăbind regimurile democratice în fața regimurilor autoritare. Dacă nu ar fi fost înființate comisii speciale de investigații, probabil s-ar fi ales cu conturile din social media închise, limitându-li-se posibilitatea de a-și transmite tezele eretice care ar putea corupe tineretul și întreaga populație.

Adevărul, așa cum spuneau acuzatorii lui Socrate, Inchiziția, aparatele de propagandă ale statelor totalitare și ale partidelor care promovează astfel de viziuni asupra lumii, este unic și, eventual, verificat (ori cenzurat, în funcție de caz). Însă realitatea socială este complexă și cu o multitudine de interacțiuni între diferiți actori și interese.

Exemplele anterioare oferă o perspectivă asupra acțiunilor luate de autorități pentru a reduce „știrile false” și „faptele alternative” de la sursă, un sistem dificil de implementat într-un regim bazat pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. Însă acestea pot fi limitate prin mediul de propagare, o metodă aplicată și în momentele în care ziarele au devenit mai ieftine sau mijloace alternative de informare s-au dezvoltat.

Patru sute de ani mai târziu, în zona euroatlantică începe o campanie împotriva știrilor false.  Rolul acestora este discutat de șefi de stat și de guvern, lideri din mediul de business și de societatea civilă. În Germania, 2017 a adus o lege împotriva discursului instigator la ură și a știrilor false, legea sancționând rețelele sociale dacă nu sunt responsabile și nu elimină conținutul ilegal. În Franța, la începutul anului 2018, Emmanuel Macron a anunțat pregătirea unei legi împotriva știrilor false, în numele protejării vieții democratice, deși dreptul francez recunoaște și sancționează știrile false încă din 1881.

În timp ce presa liberală occidentală indică evenimente precum alegerea lui Donald Trump, Brexitul, ascensiunea partidelor populiste sau naționaliste în alte țări ca fiind bazate pe știri false, inclusiv promovate de agenți străini, Donald Trump continuă etichetarea mass-mediei de opoziție ca fiind întocmai știri false, făcând și un topul relatări necinstite și denaturate despre el și despre activitatea sa.

Recent, Comisia Europeană a desfășurat o consultare publică, desemnând un grup de experți pentru a sprijini realizarea unei strategii pentru combaterea știrilor false și a dezinformării la nivelul Uniunii Europene, planificată pentru primăvară. Acest grup va evalua măsurile luate de platformele online și va identifica rolurile fiecărui actor relevant în dezbaterea despre știri false.

Însă măsurile luate de rețele sociale, chiar dacă nu sunt peste tot obligatorii, ridică probleme. Algoritmii nu pot depista o știre falsă de o postare ironică, de exemplu, și nici alternativele nu sunt fezabile. Grupurile neutre din societatea civilă sunt rar nepărtinitoare, iar una dintre ideile Facebook este utilizarea unor chestionare de calitate privind încrederea în sursele de informare, lăsând comunitatea să aleagă încotro va înclina balanța.

Totuși, demersurile anti-știri false nu sunt încurajatoare, demersul fiind exagerat. Studii pe campani din Statele Unite arată că știrile false sunt consumate de grupuri mici, cu preferințe deja formate, au reprezentat în jur de 2-3% din articolele citite, fiind demontată legătura dintre ignoranță politic și consumul de știri false. În UE, o campanie de reglementare a discursului instigator la ură ilegal, bazată pe cooperarea marilor actori din social media (Facebook, Twitter, YouTube) și autoritățile europene în urma unui cod de conduită, raportează în al treilea exercițiu de monitorizare eliminarea de către companiile IT a 70% din conținutul „hate speech” raportat către acestea de organizațiile societății civile și autoritățile naționale implicate. Dacă judecarea lui Giordano Bruno a durat ani de zile, aproximativ 80% din notificările din monitorizare au fost analizate în mai puțin de 24 de ore.

Recent, chiar și Papa Francis le-a denunțat, îndemnând la educație pentru adevăr, făcând o comparație a utilizării știrilor false cu tacticile manipulative ale diavolului, și plasând începutul știrilor false în Grădina Edenului, ca element provocator al „istoriei tragice a păcatului uman”.

Nu știm dacă știrile false vor avea aceeași soartă ca mesajele tip discurs instigator la ură, de a fi combătute repede și/sau voluntar, fiind mesaje cu impact diferit, deși declanșează tot mecanisme de cenzură și auto-cenzură.

Este cert că Europa rezistă mai puțin la protejarea libertății de exprimare față de Statele Unite, însă rămâne vechea dilemă cine protejează democrația de cei care o protejează. Iar în cazul combaterii știrilor false, impactul oricărui demers este vizibil asupra libertății exprimării, îndoielii, presei, pluralismului politic, economiei media, relației cu autoritatea, competiției electorale și contestării deținătorilor puterii, politicii externe și nu numai.

Dezinformarea a existat dintotdeauna, inclusiv din partea celor care se luptau cu ea.

Dicționarul Cambridge amintește una dintre definițiile relativ neutre știrilor false – „relatări false care par a fi știri, răspândite pe internet sau folosind alte mijloace media, de obicei create pentru a influența viziuni politice sau ca glume”.

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *